INCURSIUNI 980199, Muzeul de Artă Timişoara

980199 Incursiuni, afiș

INCURSIUNI 980199 este un proiect derulat pe parcursul a cinci ani (1998-2002), urmărind expunerea în trei spaţii greu accesibile mie, ca artist, dar şi pentru un public relativ restrâns. Totodată mi-am impus regula de a nu avea nicio altă prezenţă artistică până nu închei ciclul de expoziţii în spaţiile aşa-numite „neconvenţionale”, din Penitenciar – în anul 1998, Peşteră – în anul 2001, respectiv Aeroport – în 1999, ansamblul proiectului comparându-l într-o oarecare măsură cu anumite elemente din performance art. Mă refer la implicarea unui grup de deţinuţi în timpul vernisajul de la penitenciar, sau la concertele de muzică de la aeroport, peşteră sau la Muzeul de Artă din Timişoara.

Pliantul / mini catalogul expoziției, mai jos, cuprinzând propunerile conceptuale ale celor trei spații neconvenționale unde am expus, separat, împreună cu textele critice ale expozițiilor respective. Ele pot fi citite și la 

Penitenciar - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/deliu-petroiu.html

Peșteră - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/radu-ionescu.html

Aeroport - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/ioan-iovan.html

și, în fine, 

Muzeul de Artă Timișoara - în fapt demersul conceptual integral, lucrările dispersate fiind reunite în expoziția INCURSIUNI 980199. 

Conceptual, fiecare dintre cele trei spaţii alese îşi au deja interpretările consacrate în literatura de specialitate. Eu voi aminti doar înţelesurile personale enunţate în proiect şi în catalogul care a însoţit expoziţia de final de la Muzeul de Artă din Timişoara: simbolistica penitenciarului am atribuit-o condamnării conştiente sau inconştiente, un puternic şoc asupra psihicului şi fizicului – încarcerarea. Spaţiul peşterii l-am înţeles ca pe un simbol al abisului, al beznei, al cedării totale şi irevocabile – resemnarea. În fine, simbolul aeroportului l-am alăturat eternului vis al omului de a zbura, de a fi liber, de a se înălţa şi de a se depăşi pe sine – izbăvirea penitenţei. În anul 2002 toate lucrările expuse până acum aparent separate şi dispersate, au fost transferate, prin opoziţie, în spaţiul „convenţional” al Muzeului de Artă din Timişoara. Astfel, s-a finalizat Incursiuni 980199, o expoziţie aflată sub simbolul puterii exprimării întregului şi a împăcării cu sine, în linişte. Lucrările expuse au fost variate din punct de vedere al tehnicilor folosite (tuş, laviu, acuarelă, monotipie, aquaforte, aquatinta, linogravură), a dimensiunilor (de la 10x10 cm, la 400x150 cm), precum şi al subiectelor sau titlurilor (Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei, Stigmatizare, Deschideri, Labirint, Atracţii, ...nduri, Filonul de Fum - lucrări descrise în alte postări de pe acest blog).

Înaintea vernisajului din Penitenciarul Timişoara m-am îmbrăcat într-o zeghe. Am stat închis timp de o jumătate de oră într-o celulă, împreună cu un deţinut, aşteptând sosirea publicului. Public nevoit să accepte anumite condiţii de vizitare, de la intrarea în unitatea bine păzită, până în „spaţiul expoziţional” aflat într-o clădire din interiorul închisorii. Lucrările erau expuse pe panouri, într-un coridor lung în care, pe stânga şi pe dreapta erau uşile cu vizete ale încăperilor de detenţie. La un moment dat uşa celulei mele s-a deschis şi împreună cu deţinutul amintit, ne-am plimbat printre oamenii adunaţi în hol – militari în uniformă, alţi deţinuţi în hainele lor zilnice, civili şi mass-media – oprindu-ne apoi pentru vernisaj. Am transpus astfel un desen satiric semnat de mine: eu, în rolul deţinutului (victima), căram bila grea şi neagră legată de piciorul călăului, iar călăul cu un topor în mână, mă conducea legat către eşafod... Dealtfel tematica principală a desenelor expuse la penitenciarul din Timişoara cuprindea relaţiile şi situaţiile paradoxale – de distanţă şi totodată de apropiere – create între călău şi victimă, înaintea actului final.

Formaţia Cargo

Ioan Iovan (c), Nicolae Strâmbeanu (d)

Adrian Mardan (d)

INCURSIUNI 980199, invitație

APROAPE UN MILION DE INCURSIUNI INTERIOARE, ÎNTR-O MANIERĂ POSTMODERNISTĂ

Finalizarea unui demers artistic ambiţios al tânărului grafician Ciprian Chirileanu

Sub genericul „980199 – Incursiuni” sălile de la etajul I al Muzeului de Artă găzduiesc expoziţia personală a tânărului grafician Ciprian Chirileanu. Vernisajul a fost cu totul neconvenţional. Tânărul creator n-a apelat la niciun critic de artă, a adresat doar el cîteva cuvinte numerosuluii public compus în mare majoritate din tineri, după care formaţia Arc Gotic instalată în curtea Muzeului de Artă a susţinut un microrecital mult gustat de cei prezenţi. Lucrările expuse sunt realizate în cele mai diferite tehnici: gravură pe metal, aquaforte-aquatinta, linogravură, laviu, monotipie, desen etc. Cuprinzătoarea expoziţie este de fapt acordul final al lucrărilor din expoziţiile personale organizate anterior în spaţii neconvenţionale: Penitenciarul din Timişoara, Peştera din Româneşti şi Aeroportul Timişoara, care au fost gândite sub triplul argument „Încarcerare – Resemnare – Izbăvire”. Expoziţia beneficiază şi de un catalog cu texte semnate de criticii de artă Deliu Petroiu, Radu Ionescu şi Ioan Iovan.

Ioan Stanciu – Agenda Zilei, 20 mai 2002

DIN PENITENCIAR LA... MUZEUL DE ARTĂ

După ce ne-a obişnuit cu expoziţii având drept locaţii spaţii neconvenţionale – penitenciar, aeroport, peşteră – Ciprian Chirileanu a poposit cu cea mai recentă expoziţie a sa în Secţia de Artă a Muzeului Banatului din Timişoara, iar pentru toamna acestui an are în pregătire o expoziţie ce va fi găzduită de Galeria Helios a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Timişoara. Expoziţia de la Secţia de Artă se numeşte 980199 Incursiuni. Locaţia ei a fost hotărâtă pentru etajul I al clădirii de pe Mercy, mai exact în cele cinci săli care, din fericire, fac parte din circuitul expoziţional al Timişoarei, alături de cele de la etajul II, chiar dacă mai este destul de mult până când Timişoara va avea mult aşteptatul muzeu de artă. Una din săli găzduieşte desene satirice care amintesc de perioada în care apărea ziarul de satiră şi umor „Rîsu’ Plînsu’”, al cărui fondator a fost Ciprian Chirileanu. Printre ele veţi descoperi semnificaţii care pun sub semnul întrebării lucruri aparent simple: democraţia este un concept care tocmai a fost... „omorât”, că votul este un fel de drum către... „sicriu”, că deţinutul are şi el dreptul la... „libertate” persoanei sale etc. Într-un colţ al încăperii cu desene satirice veţi descoperi, dacă sunteţi atenţi, o fotografie în care Cici – aşa îi spun apropiaţii lui Ciprian Chirileanu – este îmbrăcat în uniformă de deţinut, iar lângă el se află un călău îmbrăcat cu clasica uniformă neagră – pantaloni şi glugă, acesta din urmă lăsând la vedere doar ochii. În celelalte săli veţi descoperi lucrări grupate pe cicluri: Cutia Pandorei, Periscop, Deschideri etc, care vorbesc clar despre un om preocupat de lipsa de perspective pe care o oferă societatea. Spiritul noncomformist al lui Ciprian Chirileanu s-a manifestat, de această dată, prin faptul că expoziţia nu a fost prezentată de niciun critic de artă – chiar dacă aceştia au fost de faţă – iar cele câteva cuvinte rostite de autor au fost urmate de un microrecital susţinut de formaţia ArcGotic. Expoziţia va fi deschisă timp de o lună şi credem că merită să îi treceţi pragul.

Felicia T. Secoşan – Prima Oră, 20 mai 2002

980199 INCURSIUNI

După o serie de „ex-cursiuni” în spaţii neconvenţionale – penitenciar, aeroport, peşteră – Ciprian Chirileanu expune în prezent la secţia de Artă a Muzeului Banatului. Sub genericul 980199 Incursiuni sunt reunite lucrări prezentate la cele trei expoziţii (realizate în anii ‘98,’ 99, 2001, de unde numărul-sinteză de mai sus) şi altele mai recente, ceea ce permite reconstituirea unui traiect şi generează, remarca Deliu Petroiu, „impresia unei armonii de ansamblu”. Totuşi, putem identifica cel puţin două direcţii ale acestor incursiuni: realitatea imediată, ce i-a inspirat desenele satirice, şi eul lăuntric (ciclurile Incursiuni Interioare, Scufundare ş.a.). De fapt, ca orice artist modern, Ciprian Chirileanu depăşeşte simbolul univoc, titlul unui din cicluri, Deschideri, putând constitui şi o sugestie interpretativă. Abordarea ciclică a tematicii „dă posibilitatea – în opinia criticului Ioan Iovan – capacităţii creatoare de a-şi proba forţele şi formele de inovare imagistică”. De fapt, linogravurile lui Chirileanu se subordonează credem, acelei arte numite de Hocke para-hrematică (de la gr. hrema = obiect) „ce nu permite recunoaşterea nici unor obiecte, figuri sau liniaturi identificabile încă geometric sau organic” şi care, „dacă trebuie să semnifice ceva, indiferent de natura experienţei, metafizică, existenţială ori alta, conţinutul acesta îşi găseşte expresia în metaforele liniilor, ale suprafeţelor ş.a.”. Criticul Radu Ionescu consideră că întâlnirea cu creaţia lui Ciprian Chirileanu echivalează cu o pătrundere „într-o lume din care, ca să ieşi, trebuie să o înţelegi şi să-i afli ieşirea, iar odată ieşit de acolo eşti îmbogăţit, chiar dacă noi întrebări care-şi caută răspunsul te tulbură”. Se vor fi convins de aceasta şi cei prezenţi la vernisajul din 18 mai, încheiat cu un foarte reuşit recital al formaţiei ArcGotic, care în cei aproape zece ani de la înfiinţare a reuşit să-şi contureze un stil – definit de violoncelistul „trupei”, Claudiu Ban, ca decadent – şi care are în pregătire un nou album.

Ortansa Foray – Timişoara, 21 mai 2002 

La expoziţiile din acest proiect au susţinut recitaluri sau concerte de muzică, următorii:

Penitenciar – 1998 – nu s-a putut organiza un astfel de moment.

Peşteră – 2001 – un concert susţinut de formaţia de rock timişoreană Cargo.

Aeroport – 1999 – recital de chitară clasică Adrian Mardan, student la Facultatea de Muzică din Timişoara.

Muzeul de Artă – 2002 – un concert al formaţiei timişorene de underground, ArcGotic.