PROFESIONISTII

PROFESIONIŞTII: CIPRIAN CHIRILEANU – UN NONCOMFORMIST

(...)

De bună voie la... puşcărie

Nu ştim exact care este motivul care l-a determinat pe Ciprian Chirileanu să facă multe lucruri altfel decât alţii. Primul spaţiu neconvenţional pe care l-a folosit pentru a expune a fost Penitenciarul Timişoara, urmat de Aeroportul Timişoara, datorită amabilităţii comandantului acestuia, Gheorghe Strâmbeanu, şi expoziţia din Peştera Româneşti, din toamna anului trecut. Chirileanu a descoperit într-o zi că mai toate desenele sale satirice aveau ca subiect puşcăriaşi şi călăi. Şi-a propus să facă cunoştinţă cu locul zăbrelit destinat celor certaţi cu legea. Printr-un fost psiholog al Penitenciarului, Chirileanu a ajuns la comandantul Penitenciarului din Timişoara, Ioan Băla. În câteva cuvinte, acesta i-a propus să organizeze o expoziţie cu caricaturi pe data de 1 aprilie. Era în 1998 şi înainte de a avea loc vernisajul din Penitenciar, a stat, la cerere, câteva minute într-o celulă, în haine de puşcăriaş, pentru „a intra în atmosferă”. Expoziţiei i-a urmat o experienţă şi mai interesantă. Un cerc de pictură pentru oamenii din Penitenciarul Timişoara. Cercul şi-a început activitatea în octombrie 1998. Se vedea cu acei oameni de două ori pe săptămână, câte trei-patru ore. La început au fost mai mulţi. După câteva luni, au rămas doar opt. Timişorenii au putut vede lucrările cercului într-o expoziţie care a fost vernisată la 1 iunie 1999, în foaierul Operei Române Timişoara. Chirileanu crede că perioada de lucru cu oamenii din Penitenciar s-a încheiat în decembrie anul trecut, când la Salonul Vega a avut loc o expoziţie a femeilor-deţinut. A luat această hotărâre pentru că simte că trecerea dincolo de pragul puşcăriei îl costă un enorm consum emoţional. Mai simte că a venit vremea galeriilor de artă tradiţionale, motiv pentru care a avut recenta expoziţie la Secţia de Artă a Muzeului Banatului, iar în toamnă va avea una la Helios.

Felicia T. Secoşan – Prima Oră, supliment Magazin TV, 31 mai – 6 iunie 2002

CERC DE PICTURA CU DETINUTII (1998 - 2001)

cu Nadia Constantinescu, Ciprian Chirileanu, Andrei Medinski

CERCUL DE PICTURĂ CU PERSOANE AFLATE ÎN CUSTODIA PENITENCIARULUI TIMIŞOARA

Ca urmare a expoziției din 1 aprilie și al ecoului pozitiv din mass-media, și nu numai, în septembrie 1998 am purtat o discuție de principiu cu directorul de atunci al Penitenciarului, dl. Băla. Amândoi ne-am declarat disponibilitatea de a continua colaborarea pe viitor. Probabil propunerea de desfășurare a cercului de pictură a venit din partea directorului instituției, cumva firesc, eu nesperând că aș fi putut avea o reacție pozitivă în acest sens, având în vedere profilul mai mult decât cazon al închisorii. Sau a fost invers?!... am propus eu, el nefiind sigur că poate aborda subiectul adresat unui civil?!... nu mai îm aduc aminte exact. Cert este că peste câteva zile poarta Penitenciarului mi-a fost deschisă larg (!!!) iar ușa directorului, cu drag.  

Îmi face plăcere să evoc excelenta colaborare avută cu instituţia amintită, prin comandantul de atunci, dl Ioan Băla, apoi cu dl Florin Şerpe, unul dintre psihologi, şi, ulterior, cu dna Mihaela Tomiţă. Dar lista este mai lungă şi îmi cer scuze că nu o pot... lungi, acum şi aici. Cu toţii au depus un efort pentru realizarea expoziţiilor cu deţinuţii-plasticieni.

Mi-aduc aminte când am fost invitat să vizitez o celulă. Oricât de multă (auto)pregătire psihologică mi-am impus-o, n-am putut rezista mai mult de 10-20 de secunde. Am ieşit imediat. De atunci, conceptul despre libertate şi tot ceea ce derivă din el (spontaneitate, teribilism, democraţie, greşeală, vinovăţie şi multe altele) mi s-a clarificat. Îmi spuneam că 99,99% din populaţie ar trebui să viziteze, cel puţin odată în viaţă, o cameră de detenţie. Egoismul, orgoliul şi prostia ar fi mai rare...

Selecția membrilor a fost realizată, inițial, de către serviciul / biroul de psihologie a instituției (nu mai rețin denumirea oficială a biroului), urmată de o selecție artistică, personală. Criteriile artistice au fost mai mult subiectiv-intuitive decât cele obiective, specific unei selecții profesionale.

În final, au fost alese șapte persoane, bărbați (eu ca bărbat, nu aveam voie să interacționez cu femeile-deținut), cu vârste cuprinse între 18 și 50 de ani aproximativ, cu studii liceale neterminate și/sau fără studii universitare. Niciunul nu a avut tangențe cu vreo școală de artă - instituție de învățământ de artă sau cerc de desen/pictură în particular. Doi dintre ei se gândeau, înainte de încarcerare, să urmeze studii de artă (școală populară, liceu sau facultate), dar au rămas la stadiul de intenție din diverse motive.

Primele întâlniri au început imediat după 1 octombrie 1998, cu o frecvență de două ședințe pe săptămână, o ședință având durata de 4 ore. Ultima dată când au pus mâna pe o pensulă a fost în clasele primare, după cum mi-au declarat la un moment dat, cu excepția celui mai în vârstă care, ajuns în penitenciar, a început să picteze autodidact cu aproximativ un an de zile în urmă, în condițiile date de specificul încarcerării.

După prima expoziție (vernisată în 1 iunie 1999, în holul Operei Timișoara), un fapt perceput ca inedit în sistemul penitenciarelor din România, componența cercului s-a tot schimbat în timp, accentul fiind pus pe minorii centrului de probațiune proaspăt înființat. Ultima expoziție a avut loc cu ocazia sărbătorilor de Crăciun din anul 2001, componența cercului fiind exclusivă din femei - o inițiativă a serviciului de psihologie din Penitenciar și cu acordul conducerii instituției - probabil un (alt) eveniment inedit în sistemul penitenciar din România, petrecut la Timișoara, deoarece, repet, femeile deținut nu aveau dreptul să interacționeze cu bărbații, fie ei deținuiți, fie gardieni, fie din societatea civilă.

 

Presa locală (scrisă, audio și tv) a consemnat desfășurarea a cinci expoziții - conform cu articolele din ziare :

1--- 1 iunie 1999 - holul Operei - bărbați, maturi și unul sau doi, nu mai țin minte exact, minori.

2--- 3 iulie 2000 - Clubul Penitenciarului - numai minori, băieți

3--- 20 decembrie 2000 - Clubul Penitenciarului - numai minori, băieți

4--- 11 aprilie 2001 - Salonul Vega - bărbați maturi și minori. Au mai participat și femei-deținut, cu creații florale sau sculpturi în săpun - dar nu ca membre ale cercului de pictură.

5--- 20 decembrie 2001 - Salonul Vega - expoziția exclusivă cu femei-deținut, membre ale cercului de pictură. Niciun bărbat sau băiat minor.

Articole apărute în presă (selecţie):

„PUNTE PENTRU VIITOR” – O MÂNĂ ÎNTINSĂ MINORILOR DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

O acţiune în premieră, care vizează reintegrarea minorilor din penitenciare

Indiferent de natura faptelor lor, minorii din penitenciar sunt, şi ei, copii. Doar că, fie din cauza educaţiei pe care au primit-o acasă, fie din pricina anturajului în care au intrat, ei au ales o altă cale în viaţă. Au apucat pe un drum greşit, fără să-şi dea seama, poate, de acest lucru. Se găsesc, însă, oameni care să-i înţeleagă, care sunt conştienţi că greşelile lor n-au fost premeditate, ci doar rodul unor întâmplări de conjunctură... Ping-pong art... Ciprian Chirileanu este unul dintre acei oameni despre care vorbeam anterior. (...) El coordonează astăzi cercul de pictură al deţinuţilor din Penitenciar: „(...) La o masă de ping-pong, în vremea strugurilor ruginii, (...) am cunoscut oameni care au văzut, au făcut şi au învins, fiecare în felul lui. Un nou limbaj (vizual) se poate constitui într-un nou abecedar pentru unii. Doi dintre ei mi-au mărturisit că ar dori să-şi continuie studiile în zona artisticului, după stagiul de la „ping-pong”. Pentru alţii, un alt mod – inedit – de evadare. (...)”.

Anton Borbely – Timişoara, 31 mai 1999

...

NADIA CONSTANTINESCU S-A ÎNTREŢINUT ÎN SECRET CU DEŢINUŢII DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

Invitată de onoare a Penitenciarului Timişoara la Ziua Copilului a fost prima doamnă a României, Nadia Constantinescu. Comandantul Penitenciarului Popa Şapcă, mr. Iaon Băla, s-a gândit să le ofere o mică bucurie deţinuţilor minori, organizând un spectacol în sala Operei din Timişoara. Artiştii din Puşcărie şi-au expus picturile în foaierul Operei. Coordonatorul cercului de pictură al deţinuţilor, Ciprian Chirileanu, ne-a povestit cum, în urmă cu 10 luni, a început să-i înveţe pe puşcăriaşi să picteze pe o masă de ping-pong: Am văzut opt oameni care îmi sorbeau ca un burete cuvintele puţine, ţigările şi, nu în ultimul rând, culorile. Ciorbele de început, incolore, s-au transformat, la unii brusc, la alţii în timp, în ceva de înţeles pentru ochii lor străini de limbajul plastic specific”, ne-a spus Ciprian Chirileanu. (...)

Tudor Flueraş – Evenimentul Zilei, 2 iunie 1999

OPT DEŢINUŢI DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA AU ORGANIZAT O EXPOZIŢIE DE PICTURĂ

(...) Vernisajul cuprinde aproximativ 40 de lucrări în tempera, realizate de puşcăriaşi sub îndrumarea artistului Ciprian Chirileanu, cel care în luna octombrie, anul trecut, a început pregătirea expoziţiei. (...)

Lăcrămioara Şova, Dan Radosav – Ziua de Vest, 2 iunie 1999

Anton Borbely - Timișoara, 2 iunie 1999

S. Popovici Donici, C. Țenche, I. Stanciu - Agenda Zilei, 2 iunie 1999 

Constantin Basarab - Renașterea Bănățeană, 2 iulie 1999

Liliana Vrabie  - Timișoara, 11 iunie 1999 - interviu cu membrii cercului de pictură, după prima lor expoziție

...

O ALTFEL DE EVADARE DIN PENITENCIAR

(...) Pe unul din culoarele sectorului de detenţie, primarul Gheorghe Ciuhandu, braţ la braţ cu de acum colonelul Ioan Băla, comandantul închisorii şi cu Vasile Sechereş, secretar şi consilier la Mitropolie, au admirat vreme de aproape jumătate de ceas o expoziţie de tablouri şi grafică inedită, rod al lăudabilei iniţiative propuse de artistul Ciprian Chirileanu. Alături de imprevizibilul artist, nu mai puţin decât opt minori deţinuţi ai penitenciarului au reuşit să stârnească nebănuite reacţii din partea asistenţei profană într-ale artei. Nimeni nu a putut trece nepăsător pe lângă Cripta mea sau Drumul, lucrări deosebite ale tinerilor deţinuţi, care dealtfel au şi fost apreciate ca atare de juriu (...).

Horaţiu Ardelean – Prima Oră, 4 iulie 2000

L. M. F. - Agenda Zilei, 4 iulie 2000 

Adriana Paici - Renașterea Bănățeană, 4 iulie 2000

A. A. - Timișoara, 4 iulie 2000

...

EXPOZIŢIE INEDITĂ DE PAŞTI LA SALONUL VEGA

La Penitenciarul din Timişoara se experimentează art-terapia

Pentru deţinuţii din Penitenciarul Timişoara – unii având pedepse grele, până la 20 de ani privare de libertate – arta este un mod de regăsire a propriei identităţi. Proiectul, coordonat de Ciprian Chirileanu, a scos parcă din nimic la iveală talente nedescoperite la oamenii care au greşit în faţa societăţii şi se află dincolo de ziduri groase şi sârmă ghimpată. Unii au talente rare. Alţii doar îşi exersează dexteritatea. În fine, alţii petrec doar câteva ore în atelierul de pictură, căutând să-şi scurteze orele care-i despart de lumea liberă (...).

Mariana Cernicova – Agenda Zilei, 12 aprilie 2001

Petru Vasile Tomoiagă - Timișoara (ziarul), 12 aprilie 2001

...

EXPOZIŢIE CU VÂNZARE

(...) Ineditul manifestării constă în faptul că absolut toate lucrările de pictură şi obiecte de decor cu tematica Sărbătorilor de iarnă sunt realizate de femeile-deţinut din penitenciar (...)

Delia Sescu Barbu – Agenda Zilei, 19 decembrie 2001

................

Primită cu dedicație și cu drag din partea angajaților cu care am colaborat pe durata Cercului de Pictură cu persoanele aflate în detenție - Penitența, Buletin Oficial al Penitenciarului Timișoara, nr. 1, 1 noiembrie 2001. 

Vă mulțumesc!

INCURSIUNI 980199, Muzeul de Artă Timişoara

980199 Incursiuni, afiș

INCURSIUNI 980199 este un proiect derulat pe parcursul a cinci ani (1998-2002), urmărind expunerea în trei spaţii greu accesibile mie, ca artist, dar şi pentru un public relativ restrâns. Totodată mi-am impus regula de a nu avea nicio altă prezenţă artistică până nu închei ciclul de expoziţii în spaţiile aşa-numite „neconvenţionale”, din Penitenciar – în anul 1998, Peşteră – în anul 2001, respectiv Aeroport – în 1999, ansamblul proiectului comparându-l într-o oarecare măsură cu anumite elemente din performance art. Mă refer la implicarea unui grup de deţinuţi în timpul vernisajul de la penitenciar, sau la concertele de muzică de la aeroport, peşteră sau la Muzeul de Artă din Timişoara.

Pliantul / mini catalogul expoziției, mai jos, cuprinzând propunerile conceptuale ale celor trei spații neconvenționale unde am expus, separat, împreună cu textele critice ale expozițiilor respective. Ele pot fi citite și la 

Penitenciar - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/deliu-petroiu.html

Peșteră - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/radu-ionescu.html

Aeroport - http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/05/ioan-iovan.html

și, în fine, 

Muzeul de Artă Timișoara - în fapt demersul conceptual integral, lucrările dispersate fiind reunite în expoziția INCURSIUNI 980199. 

Conceptual, fiecare dintre cele trei spaţii alese îşi au deja interpretările consacrate în literatura de specialitate. Eu voi aminti doar înţelesurile personale enunţate în proiect şi în catalogul care a însoţit expoziţia de final de la Muzeul de Artă din Timişoara: simbolistica penitenciarului am atribuit-o condamnării conştiente sau inconştiente, un puternic şoc asupra psihicului şi fizicului – încarcerarea. Spaţiul peşterii l-am înţeles ca pe un simbol al abisului, al beznei, al cedării totale şi irevocabile – resemnarea. În fine, simbolul aeroportului l-am alăturat eternului vis al omului de a zbura, de a fi liber, de a se înălţa şi de a se depăşi pe sine – izbăvirea penitenţei. În anul 2002 toate lucrările expuse până acum aparent separate şi dispersate, au fost transferate, prin opoziţie, în spaţiul „convenţional” al Muzeului de Artă din Timişoara. Astfel, s-a finalizat Incursiuni 980199, o expoziţie aflată sub simbolul puterii exprimării întregului şi a împăcării cu sine, în linişte. Lucrările expuse au fost variate din punct de vedere al tehnicilor folosite (tuş, laviu, acuarelă, monotipie, aquaforte, aquatinta, linogravură), a dimensiunilor (de la 10x10 cm, la 400x150 cm), precum şi al subiectelor sau titlurilor (Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei, Stigmatizare, Deschideri, Labirint, Atracţii, ...nduri, Filonul de Fum - lucrări descrise în alte postări de pe acest blog).

Înaintea vernisajului din Penitenciarul Timişoara m-am îmbrăcat într-o zeghe. Am stat închis timp de o jumătate de oră într-o celulă, împreună cu un deţinut, aşteptând sosirea publicului. Public nevoit să accepte anumite condiţii de vizitare, de la intrarea în unitatea bine păzită, până în „spaţiul expoziţional” aflat într-o clădire din interiorul închisorii. Lucrările erau expuse pe panouri, într-un coridor lung în care, pe stânga şi pe dreapta erau uşile cu vizete ale încăperilor de detenţie. La un moment dat uşa celulei mele s-a deschis şi împreună cu deţinutul amintit, ne-am plimbat printre oamenii adunaţi în hol – militari în uniformă, alţi deţinuţi în hainele lor zilnice, civili şi mass-media – oprindu-ne apoi pentru vernisaj. Am transpus astfel un desen satiric semnat de mine: eu, în rolul deţinutului (victima), căram bila grea şi neagră legată de piciorul călăului, iar călăul cu un topor în mână, mă conducea legat către eşafod... Dealtfel tematica principală a desenelor expuse la penitenciarul din Timişoara cuprindea relaţiile şi situaţiile paradoxale – de distanţă şi totodată de apropiere – create între călău şi victimă, înaintea actului final.

Formaţia Cargo

Ioan Iovan (c), Nicolae Strâmbeanu (d)

Adrian Mardan (d)

INCURSIUNI 980199, invitație

APROAPE UN MILION DE INCURSIUNI INTERIOARE, ÎNTR-O MANIERĂ POSTMODERNISTĂ

Finalizarea unui demers artistic ambiţios al tânărului grafician Ciprian Chirileanu

Sub genericul „980199 – Incursiuni” sălile de la etajul I al Muzeului de Artă găzduiesc expoziţia personală a tânărului grafician Ciprian Chirileanu. Vernisajul a fost cu totul neconvenţional. Tânărul creator n-a apelat la niciun critic de artă, a adresat doar el cîteva cuvinte numerosuluii public compus în mare majoritate din tineri, după care formaţia Arc Gotic instalată în curtea Muzeului de Artă a susţinut un microrecital mult gustat de cei prezenţi. Lucrările expuse sunt realizate în cele mai diferite tehnici: gravură pe metal, aquaforte-aquatinta, linogravură, laviu, monotipie, desen etc. Cuprinzătoarea expoziţie este de fapt acordul final al lucrărilor din expoziţiile personale organizate anterior în spaţii neconvenţionale: Penitenciarul din Timişoara, Peştera din Româneşti şi Aeroportul Timişoara, care au fost gândite sub triplul argument „Încarcerare – Resemnare – Izbăvire”. Expoziţia beneficiază şi de un catalog cu texte semnate de criticii de artă Deliu Petroiu, Radu Ionescu şi Ioan Iovan.

Ioan Stanciu – Agenda Zilei, 20 mai 2002

DIN PENITENCIAR LA... MUZEUL DE ARTĂ

După ce ne-a obişnuit cu expoziţii având drept locaţii spaţii neconvenţionale – penitenciar, aeroport, peşteră – Ciprian Chirileanu a poposit cu cea mai recentă expoziţie a sa în Secţia de Artă a Muzeului Banatului din Timişoara, iar pentru toamna acestui an are în pregătire o expoziţie ce va fi găzduită de Galeria Helios a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Timişoara. Expoziţia de la Secţia de Artă se numeşte 980199 Incursiuni. Locaţia ei a fost hotărâtă pentru etajul I al clădirii de pe Mercy, mai exact în cele cinci săli care, din fericire, fac parte din circuitul expoziţional al Timişoarei, alături de cele de la etajul II, chiar dacă mai este destul de mult până când Timişoara va avea mult aşteptatul muzeu de artă. Una din săli găzduieşte desene satirice care amintesc de perioada în care apărea ziarul de satiră şi umor „Rîsu’ Plînsu’”, al cărui fondator a fost Ciprian Chirileanu. Printre ele veţi descoperi semnificaţii care pun sub semnul întrebării lucruri aparent simple: democraţia este un concept care tocmai a fost... „omorât”, că votul este un fel de drum către... „sicriu”, că deţinutul are şi el dreptul la... „libertate” persoanei sale etc. Într-un colţ al încăperii cu desene satirice veţi descoperi, dacă sunteţi atenţi, o fotografie în care Cici – aşa îi spun apropiaţii lui Ciprian Chirileanu – este îmbrăcat în uniformă de deţinut, iar lângă el se află un călău îmbrăcat cu clasica uniformă neagră – pantaloni şi glugă, acesta din urmă lăsând la vedere doar ochii. În celelalte săli veţi descoperi lucrări grupate pe cicluri: Cutia Pandorei, Periscop, Deschideri etc, care vorbesc clar despre un om preocupat de lipsa de perspective pe care o oferă societatea. Spiritul noncomformist al lui Ciprian Chirileanu s-a manifestat, de această dată, prin faptul că expoziţia nu a fost prezentată de niciun critic de artă – chiar dacă aceştia au fost de faţă – iar cele câteva cuvinte rostite de autor au fost urmate de un microrecital susţinut de formaţia ArcGotic. Expoziţia va fi deschisă timp de o lună şi credem că merită să îi treceţi pragul.

Felicia T. Secoşan – Prima Oră, 20 mai 2002

980199 INCURSIUNI

După o serie de „ex-cursiuni” în spaţii neconvenţionale – penitenciar, aeroport, peşteră – Ciprian Chirileanu expune în prezent la secţia de Artă a Muzeului Banatului. Sub genericul 980199 Incursiuni sunt reunite lucrări prezentate la cele trei expoziţii (realizate în anii ‘98,’ 99, 2001, de unde numărul-sinteză de mai sus) şi altele mai recente, ceea ce permite reconstituirea unui traiect şi generează, remarca Deliu Petroiu, „impresia unei armonii de ansamblu”. Totuşi, putem identifica cel puţin două direcţii ale acestor incursiuni: realitatea imediată, ce i-a inspirat desenele satirice, şi eul lăuntric (ciclurile Incursiuni Interioare, Scufundare ş.a.). De fapt, ca orice artist modern, Ciprian Chirileanu depăşeşte simbolul univoc, titlul unui din cicluri, Deschideri, putând constitui şi o sugestie interpretativă. Abordarea ciclică a tematicii „dă posibilitatea – în opinia criticului Ioan Iovan – capacităţii creatoare de a-şi proba forţele şi formele de inovare imagistică”. De fapt, linogravurile lui Chirileanu se subordonează credem, acelei arte numite de Hocke para-hrematică (de la gr. hrema = obiect) „ce nu permite recunoaşterea nici unor obiecte, figuri sau liniaturi identificabile încă geometric sau organic” şi care, „dacă trebuie să semnifice ceva, indiferent de natura experienţei, metafizică, existenţială ori alta, conţinutul acesta îşi găseşte expresia în metaforele liniilor, ale suprafeţelor ş.a.”. Criticul Radu Ionescu consideră că întâlnirea cu creaţia lui Ciprian Chirileanu echivalează cu o pătrundere „într-o lume din care, ca să ieşi, trebuie să o înţelegi şi să-i afli ieşirea, iar odată ieşit de acolo eşti îmbogăţit, chiar dacă noi întrebări care-şi caută răspunsul te tulbură”. Se vor fi convins de aceasta şi cei prezenţi la vernisajul din 18 mai, încheiat cu un foarte reuşit recital al formaţiei ArcGotic, care în cei aproape zece ani de la înfiinţare a reuşit să-şi contureze un stil – definit de violoncelistul „trupei”, Claudiu Ban, ca decadent – şi care are în pregătire un nou album.

Ortansa Foray – Timişoara, 21 mai 2002 

La expoziţiile din acest proiect au susţinut recitaluri sau concerte de muzică, următorii:

Penitenciar – 1998 – nu s-a putut organiza un astfel de moment.

Peşteră – 2001 – un concert susţinut de formaţia de rock timişoreană Cargo.

Aeroport – 1999 – recital de chitară clasică Adrian Mardan, student la Facultatea de Muzică din Timişoara.

Muzeul de Artă – 2002 – un concert al formaţiei timişorene de underground, ArcGotic.