Nu am cum să nu-mi recunosc interesul faţă de situaţiile contradictorii, paradoxale. Exprimate cu umor, ele pot fi o bună reţetă de cunoaştere şi înţelegere asupra unei persoane sau situaţii anume. Aşa s-a născut, în aprilie 1990, gazeta veselă & tristă Rîsu’ Plînsu’ (nume dat de Nicolae Strâmbeanu, după o poezie de Nichita Stănescu), o frumoasă şi scurtă nebunie, înainte de a deveni eu student la arte... Tot datorită desenelor satirice am făcut parte din echipa de organizarea a primei ediţii a festivalului de artă studenţească Student Fest – 1992. Aceleaşi desene au stat la baza proiectului artistic personal Incursiuni 980199, început în anul 1998, cu expoziţii în Penitenciar, în Peşteră şi la Aeroport.
Din perioada Rîsu’ Plînsu’, amintesc un singur moment, superb ca atmosferă redacţională: la încheierea fiecărui număr, obişnuiam să prezentăm membrii redacţiei într-o poantă anume. Pentru numărul 4, ne-am chinuit o zi întreagă cum să ne arătăm la pagina 8, ultima, jos... Discuţii aprinse, nenumărate variante, toate picate. Până când, plictisit, le-am spus colegilor că în locul pozei mele, să-l pună pe Ion Iliescu, preşedintele nostru nu demult ales (la începutul întâlnirilor noastre, colegii de redacţie mă calificau ca fiind fesenist). Au urmat câteva minute tăcute, de jenă şi derută... apoi, brusc, ne-a apucat un râs de neoprit... cred, vreo jumătate de oră. În final, în gazetă, toţi membrii redacţiei erau Ion Iliescu. Aceasta fiind „cea mai reuşită poantă de la revoluţie încoace”, declaraţie făcută de bunul meu prieten Virgil Petrovici, angajat al televiziunii române la Bucureşti. Viaţa gazetei noastre s-a încheiat în septembrie ’90, în contextul în care personalitatea jurnalistică a stilului Caţavencu-lui încă nu era născută şi impusă pe piaţă. Mă întreb care ar fi fost soarta noastră dacă s-ar fi concretizat propunerea cunoscutului jurnalist Ion Cristoiu de a ne lua sub aripa sa protectoare, sau dacă am fi acceptat ajutorul financiar promis de un cunoscut politician din capitală...
Din perioada Rîsu’ Plînsu’, amintesc un singur moment, superb ca atmosferă redacţională: la încheierea fiecărui număr, obişnuiam să prezentăm membrii redacţiei într-o poantă anume. Pentru numărul 4, ne-am chinuit o zi întreagă cum să ne arătăm la pagina 8, ultima, jos... Discuţii aprinse, nenumărate variante, toate picate. Până când, plictisit, le-am spus colegilor că în locul pozei mele, să-l pună pe Ion Iliescu, preşedintele nostru nu demult ales (la începutul întâlnirilor noastre, colegii de redacţie mă calificau ca fiind fesenist). Au urmat câteva minute tăcute, de jenă şi derută... apoi, brusc, ne-a apucat un râs de neoprit... cred, vreo jumătate de oră. În final, în gazetă, toţi membrii redacţiei erau Ion Iliescu. Aceasta fiind „cea mai reuşită poantă de la revoluţie încoace”, declaraţie făcută de bunul meu prieten Virgil Petrovici, angajat al televiziunii române la Bucureşti. Viaţa gazetei noastre s-a încheiat în septembrie ’90, în contextul în care personalitatea jurnalistică a stilului Caţavencu-lui încă nu era născută şi impusă pe piaţă. Mă întreb care ar fi fost soarta noastră dacă s-ar fi concretizat propunerea cunoscutului jurnalist Ion Cristoiu de a ne lua sub aripa sa protectoare, sau dacă am fi acceptat ajutorul financiar promis de un cunoscut politician din capitală...
ROMI TRIFAN (redactor şef), CIPRIAN CHIRILEANU (secretar general), GEO NAAN (redactor-şef adjunct), AUREL PÂRVU, DORU TRIFAN, NICOLAE STRÂMBEANU (redactori), NICK LENGHER (tehnoredactor), DORU APARASCHIVEI (fotoreporter)
Geo Naan (s), Aurel Pârvu (d)
Rîsu’ Plînsu’
Nichita Stănescu
Pleoapă cu dinţi, cu
lacrimă mînjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi
numai acum
sunt amintirile mele
toate...
Dovadă că nu pot vedea
fără martori
e copilăria, adolescenţa
mea,
dublînd nefiinţa acestei
secunde
cu nefiinţa ei de cândva.
Ah, rîsu’ plînsu’
ah, rîsu’ plînsu’
mă bufneşte cînd spun
secundei vechi putrezind
în secunda
de-acum.
Ah, rîsu’ plînsu’
ah, rîsu’ plînsu’
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor
muşcător, ca şi sceptrul
neînfricaţilor regi.
Câteva din nenumăratele desene...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu