Vernisaj Incursiuni 980199 (Penitenciar – Peşteră – Aeroport) la Muzeul de Artă Timişoara, 2002,
cu un comentariu critic, extras din catalogul expoziției, mai jos. Detalii la
Anevoie se putea desluşi sub
desenul sprinţar al tânărului care ieşea în lume acum mai bine de un deceniu cu
o expoziţie de caricatură, folosind pseudonimul – oarecum de rigoare în domeniu,
Cici – ulterioara privire gravă şi sobră a graficianului complet, aparţinând
grupării de prestigiu atelier Graphium. De la surprinderea amuzată (amestecată
totuşi cu o amară revoltă, de tip Râsu’ Plânsu’) s-a trecut la investigarea
stratului de adâncime a lucrurilor, în fapt a condiţiei umane însăşi. Între
timp se remarcase prin noncomformismul întru câtva strunit, faţă de
năzdrăvăniile frivole ale altor colegi de la Student Fest, unde fusese câţiva
ani în funcţia dificilă de organizator. Este de netăgăduit, între acestea,
contribuţia unor dascăli ai săi de la Facultatea de Arte, deschişi spre nou,
binefăcătoare atât în concepţia, cât şi în expresia artistică. Personală,
incitantă şi fertilă i-a fost însă abordarea unui proiect neconvenţional, în
trei faze, Penitenciar, Peşteră şi Aeroport, fiecare cu conotaţia sa simbolică
(încarcerare, resemnare în abis şi eliberare). A studiat, a lucrat şi inovând,
a expus în aceste spaţii, ceea ce fireşte, implica riscul asumării unui public
restrâns. Reunirea lucrărilor, cu unele asocieri noi în sălile de la Secţia de
Artă a Muzeului, permite urmărirea traseului celor trei stadii, dar şi impresia
unei armonii de ansamblu. Linia vibrantă, purificată, în fine, „more
geometrico”, precum şi structurarea liberă a zonelor de alb şi de negru – cu
dozajul alternant cerut de particularităţile viziunii – atestă o atitudine
stilistică postmodernistă, cu stăruinţa unor ecouri din expresionismul latin.
Deliu Petroiu, critic de artă
///
You could easily
distinguish among the lively drawing of the youngster who made his way into
this world more than a decade ago with a caricature. From the amusing catching
(mixed with a bitter revolt, in the style of „Râsu – Plânsu”) it passed to investigating the deep layer of
things, actually of human condition itself. Personal, exciting and fertile was
his tackling of this unconventional project in three phases: Penitentiary, Cave and Airport. He
studied, he worked, and innovating, he displayed in these spaces, something
that, of course, involved the risk of a restricted audience (…) The vibrant, sinous, pirified line, „more
geometrico”, as well as the free structure of the black and white areas – with the altyernating doze required by the
particularities of vision – show a stylistic postmodern attitude wich
underlines echoes of the latin expressionoism. Deliu Petroiu - art critic, Timişoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu