MENTALESE

For english - please scroll

MENTALESE (din engleză) sau mentaleză, este limbajul gândului. Încă din naștere și fără să conștientizăm, creierul nostru conține o combinație de simboluri și concepte ale unui limbaj cerebral non-verbal, comparat cu sistemul de funcționare al calculatoarelor. Este vorba de gândurile noastre înainte de a deveni un limbaj verbal – o comparație posibilă fiind modul de comunicare al surdo-muților (care nu vorbesc o limbă anume) sau la animale, care și ele au un sistem de gândire propriu. Ipoteza limbajul gândului a fost analizată deja în sec XIV, și reluată apoi în anul 1975 de filosoful american Jerry Fodor cu impact în lumea cercetătorilor.

Mă bucur mult de colaborarea cu Ionel Mărginean, invitându-l să facă parte din acest proiect. Deși nu este artist vizual, având studii de inginerie, a fost o provocare incitantă pentru amândoi. Nu am discutat multe detalii sau, mai bine spus, am clarificat reperele artistice esențiale și ceea ce vrem să expunem încă de la început, apoi ne-am văzut fiecare de treaba lui, de propriile gânduri cotidiene. În final, Iris Ordean ne-a unit gândurile printr-un scurt text curatorial binevenit. Le mulțumesc amândurora.

Instalațiile prezintă un pat cu somiere imprimate cu laser, locul obișnuit al relaxării unde apar majoritatea gândurilor; un nesfârșit „câmp de gânduri grele” care te toacă, te macină și te obsedează (99 de ciocane); un „ceas” al gândurilor (24 de ciocane), cu gânduri care se bat cap-în-cap și din care se nasc idei – element grafic regăsit și pe somiere; apoi cei doi stâlpi (artiștii expozanți) din care pornesc gândurile fiecăruia, unele unindu-se, alte zburând mai departe. Și rezultatul scurtului performance, grafica unor posibile întâlniri reale între Ciprian și Ionel, sau ale gândurile noastre, pe durata unui an, respectând un algoritm relativ și raportat la relația spațiu-timp.

Mentalese, insert curatorial Iris Ordean

Prezentând rezultatele primei lor colaborări interdisciplinare sub forma unei instalații in-situ, Ciprian Chirileanu și Ionel Mărginean au ocupat spațiul galeriei cu obiecte, unele cu o aparentă utilitate, pe care le unește o rețea complexă de tije, contorsionându-se, răsucindu-se și învârtindu-se în drumul lor de la un obiect la altul, asemeni traiectoriei, aparent dezordonată, gândurilor în mintea umană. Expoziția invită ochiul să urmărească traiectorii și în egală măsură încurajează extinderea acestui exercițiu mental în afara spațiului galeriei. Aceasta este o versiune dintr-o serie de situații posibile, alte versiuni viitoare având loc în spații diferite. 

La o primă lectură, instalația pare a fi o codificare vizuală a proceselor de gândire, care leagă obiecte, evenimente, vise și experiențe din lumea interioară a fiecărui individ. Titlul instalației în sine, Mentalese, face aluzie la o reprezentare a limbajului gândirii, sau cel puțin la o versiune a acestuia, care „combină sisteme cognitive și semantice și operează cu concepte și supoziții" (Asociația Americană de Psihologie APA). Semiotica diferitelor obiecte unite cu ajutorul tijelor aduce în prim plan o tensiune între formă și semnificație. Chirileanu și Mărginean lucrează într-un segment foarte restrâns de materiale, pendulând între lemn și metal, o preocupare pentru materiale și materialitate în aparentă concordanță cu tradiția post-minimalistă. O examinare mai atentă se dezice însă de supremația formei, dimpotrivă, punând accent pe tensiunea dintre diferitele aspecte ale experienței umane: homo faber, muncitorul, pragmaticul, făuritorul, și homo oniricus, visătorul, vizionarul, creatorul. Chirileanu și Mărginean resping orice poziționare ierarhică a vreunuia dintre cele două roluri, argumentând mai degrabă în favoarea imposibilității existenței unuia în absența celuilalt.

În seara deschiderii, instalația va fi activată printr-un act performativ participativ, în care Chirileanu și Mărginean vor căuta puncte de intersecție, noduri, unde experiența trecută și dorința se întâlnesc și găsesc teren comun pe axa spațiului și a timpului.

Mentalese, performance, video Amalia Matei

Articol din Revista Arta, nr. 64-65, 2023 (apărută în februarie 2024), semnat de Maria Orosan Telea:

Mentalese, o expoziție despre limbajul gândirii

Ciprian Chirileanu, Ionel Mărginean, Galeria Park UAP, Timișoara, 5- 14 iulie 2023, Input curatorial Iris Ordean  

Mentalese reprezintă o formă sofisticată de limbaj al gândirii, înrădăcinată în substratul inexprimat al minții noastre. Suntem programați cu o matrice complexă de simboluri și concepte, alcătuind un lanț cerebral non-verbal asociat cu arhitectura procesării datelor în universul informatic. Este în esență exprimarea profundă a gândurilor noastre înainte ca acestea să devină cuvinte articulate. Într-o notă evoluționistă, concepția privind limbajul gândirii a fost revigorată la mijlocul anilor ‘70 de către filosoful american Jerry Fodor, având un impact semnificativ în comunitatea cercetătorilor.

Colaborarea dintre Ciprian Chirileanu și Ionel Mărginean pentru proiectul „Mentalese“ este comparabilă cu un proces de cristalizare a unor idei comune născute din necesitatea de a găsi soluțiile interdisciplinare cele mai potrivite pentru a da formă vizuală unui concept complicat, rar abordat în artele vizuale. Chiar dacă provin din domenii diferite, Chirileanu și Mărginean găsesc un limbaj comun elocvent și echilibrat.

Ciprian Chirileanu vine în acest proiect cu bagajul său artistic anterior, din care extrage datele necesare specifice artelor grafice, pe care le-a practicat încă din anii ’90, pentru a rafina preocupările sale în direcția instalațiilor in situ, tot mai prezente în creația sa în ultimii ani. Ionel Mărginean – format ca inginer la Universitatea Politehnică din Timișoara, dar activ și în calitate de manager cultural –  îl secondează în acest demers prin prisma preocupărilor sale pentru experimentele legate de comportamentul materialelor sub influența factorilor extremi, de structurile compuse și modelarea avansată.

Cei doi împânzesc galeria cu artefacte interconectate printr-o rețea intricată de tije, contorsionându-se, ondulându-se și interacționând de la un element la altul, oglindind astfel parabola haotică a gândurilor în psihicul uman. Acest tip de dispunere încurajează privitorul să urmărească traiectoriile,  într-un exercițiu de reflecție activă. Ea reprezintă o variantă dintr-o multitudine de situații posibile, anticipând itinerarii viitoare în spații diverse.

Eliminarea exceselor formale a fost unul dintre principiile de bază în conceperea instalației comune. Estetica este de factură minimalistă, valorificând în același timp  moștenirea solidă pe care ready- made-ul duchampian și apoi Noul Realism francez l-au lăsat în arta contemporană. Expunerea obiectelor recuperate, integrarea lor în sisteme conceptuale complexe, transcenderea utilității și semnificației lor primare sunt doar câteva dintre strategiile cu care operează  Chirileanu și Mărginean. Codificarea semnificațiilor prin folosirea unor obiecte cât se poate de palpabile și de aderente realității cotidiene (ciocane, stâlpi de lemn, cadru de pat) a reprezentat un alt punct esențial al întregului construct vizual.  

În aceeași notă reducționistă, diferitele grupaje de obiecte sunt unite prin intermediul îmbinării unor tije subțiri care creează trasee sinuoase în spațiul expozițional, ca un desen spațial ce simbolizează fluxul gândurilor. Metafora interconexiunilor mentale se conturează treptat, pe măsură ce publicul parcurge traseul de la pat (visarea) la aranjamentul ordonat al ciocanelor (raționalul) și până la dispunerea circulară a acestora sub forma unui cadran de ceas (ciclicitatea). Gândurilor plutitoare, ușoare și libere, li se opun cele apăsătoare, condiționale și greoaie precum loviturile de ciocan.

Expoziția funcționează și ca reflecție asupra dublei condiții a existenței umane – cea legată de materialitate și pragmatism și cea legată de spectrul ideilor, al gândurilor și al viselor.  Codificare vizuală a proceselor de gândire capătă astfel consistență materială și ponderabilitate. Labirintul interior al ființei umane este bricolat din lemn și metal, asemeni unei structuri cu funcționalități specifice.

Interacțiunea gândurilor – idee pe care o regăsim în jocul tijelor care străbat spațiul întâlnindu-se în anumite puncte nodale – a fost și tema  performance-ului realizat de cei doi în ziua deschiderii expoziției.  Extrăgând la întâmplare bilete care conțineau coordonatele spațio-temporale ale unor evenimente personale și trasând vectorii acestora pe un grilaj, conform unui algoritm prestabilit, cei doi ofereau hazardului posibilitatea de a aduce în prezent momente potențial comune din trecutul fiecăruia. 

EN - by Google translate

MENTALESE (from English), is the language of thought. Since birth and without us realizing it, our brain contains a combination of symbols and concepts of a non-verbal cerebral language, compared to the functioning system of computers. It is about our thoughts before they become a verbal language – a possible comparison being the way deaf-mute people (who do not speak a specific language) communicate or animals, which also have their own thinking system. The language of thought hypothesis was already analyzed in the 14th century, and then resumed in 1975 by the American philosopher Jerry Fodor with an impact on the world of researchers. 

I am very happy to collaborate with Ionel Mărginean, inviting him to be part of this project. Although he is not a visual artist, having studied engineering, it was an exciting challenge for both of us. We did not discuss many details or, better said, we clarified the essential artistic landmarks and what we want to exhibit from the beginning, then we each went about our own business, our own daily thoughts. Finally, Iris Ordean united our thoughts through a short, welcome curatorial text. I thank them both.

The installations present a bed with laser-printed bedsteads, the usual place of relaxation where most thoughts appear; an endless "field of heavy thoughts" that chops you, grinds you and obsesses you (99 hammers); a "clock" of thoughts (24 hammers), with thoughts that clash and from which ideas are born - a graphic element also found on the bedsteads; then the two pillars (the exhibiting artists) from which each person's thoughts start, some joining together, others flying further. And the result of the short performance, the graphics of possible real meetings between Ciprian and Ionel, or our thoughts, over the course of a year, respecting a relative algorithm and related to the space-time relationship.

...

Mentalese, curatorial insert Iris Ordean 

Presenting the results of their first interdisciplinary collaboration in the form of an in-situ installation, Ciprian Chirileanu and Ionel Mărginean have occupied the gallery space with objects, some with apparent utility, which are joined by a complex network of rods, contorting, twisting and spinning on their way from one object to another, similar to the apparently disordered trajectory of thoughts in the human mind. The exhibition invites the eye to follow the trajectories and equally encourages the extension of this mental exercise outside the gallery space. This is one version of a series of possible situations, other future versions taking place in different spaces. 

At first reading, the installation seems to be a visual coding of thought processes, linking objects, events, dreams and experiences from the inner world of each individual. The title of the installation itself, Mentalese, alludes to a representation of the language of thought, or at least a version of it, which "combines cognitive and semantic systems and operates with concepts and assumptions" (American Psychological Association APA). The semiotics of various objects joined by rods brings to the fore a tension between form and meaning. Chirileanu and Mărginean work in a very narrow segment of materials, oscillating between wood and metal, a concern for materials and materiality in apparent agreement with the post-minimalist tradition. A closer examination, however, disavows the supremacy of form, on the contrary, emphasizing the tension between the different aspects of human experience: homo faber, the worker, the pragmatic, the maker, and homo oniricus, the dreamer, the visionary, the creator. Chirileanu and Mărginean reject any hierarchical positioning of either role, arguing rather in favor of the impossibility of one existing in the absence of the other. 

On the evening of the opening, the installation will be activated through a participatory performative act, in which Chirileanu and Mărginean will search for points of intersection, nodes, where past experience and desire meet and find common ground on the axis of space and time.

...

Article from Arta Magazine, no. 64-65, 2023 (published in February 2024), signed by Maria Orosan Telea: 

Mentalese, an exhibition about the language of thought 

Ciprian Chirileanu, Ionel Mărginean, Park UAP Gallery, Timișoara, July 5-14, 2023, Curatorial input Iris Ordean 

Mentalese represents a sophisticated form of language of thought, rooted in the unexpressed substratum of our mind. We are programmed with a complex matrix of symbols and concepts, forming a non-verbal cerebral chain associated with the architecture of data processing in the computer universe. It is essentially the profound expression of our thoughts before they become articulated words. On an evolutionary note, the conception of the language of thought was revived in the mid-1970s by the American philosopher Jerry Fodor, having a significant impact on the research community. 

The collaboration between Ciprian Chirileanu and Ionel Mărginean for the project “Mentalese” is comparable to a process of crystallization of common ideas born from the need to find the most appropriate interdisciplinary solutions to give visual form to a complicated concept, rarely approached in the visual arts. Even though they come from different fields, Chirileanu and Mărginean find an eloquent and balanced common language. 

Ciprian Chirileanu comes to this project with his previous artistic background, from which he extracts the necessary data specific to the graphic arts, which he has practiced since the 90s, to refine his concerns in the direction of in situ installations, increasingly present in his creation in recent years. Ionel Mărginean – trained as an engineer at the Politehnica University of Timișoara, but also active as a cultural manager – supports him in this endeavor through the prism of his concerns for experiments related to the behavior of materials under the influence of extreme factors, composite structures and advanced modeling. 

The two fill the gallery with interconnected artifacts through an intricate network of rods, contorting, undulating and interacting from one element to another, thus mirroring the chaotic parabola of thoughts in the human psyche. This type of arrangement encourages the viewer to follow the trajectories, in an exercise of active reflection. It represents a variant of a multitude of possible situations, anticipating future itineraries in diverse spaces. 

The elimination of formal excesses was one of the basic principles in the conception of the joint installation. The aesthetic is minimalist, while capitalizing on the solid legacy that Duchampian ready-made and then French New Realism left in contemporary art. The exhibition of recovered objects, their integration into complex conceptual systems, the transcendence of their primary utility and meaning are just some of the strategies with which Chirileanu and Mărginean operate. The coding of meanings through the use of objects that are as tangible as possible and adherent to everyday reality (hammers, wooden posts, bed frame) was another essential point of the entire visual construct. 

In the same reductionist note, the different groups of objects are united by means of the joining of thin rods that create sinuous paths in the exhibition space, like a spatial drawing that symbolizes the flow of thoughts. The metaphor of mental interconnections gradually takes shape, as the audience follows the path from the bed (dreaming) to the orderly arrangement of the hammers (rational) and to their circular arrangement in the form of a clock face (cyclicality). Floating, light and free thoughts are opposed by oppressive, conditional and heavy ones like the hammer blows. 

The exhibition also functions as a reflection on the double condition of human existence – that related to materiality and pragmatism and that related to the spectrum of ideas, thoughts and dreams. Visual coding of thought processes thus acquires material consistency and weight. The inner labyrinth of the human being is bricolage from wood and metal, like a structure with specific functionalities. 

The interaction of thoughts – an idea that we find in the play of rods that cross the space, meeting at certain nodal points – was also the theme of the performance created by the two on the opening day of the exhibition. By randomly extracting tickets containing the spatio-temporal coordinates of personal events and drawing their vectors on a grid, according to a pre-established algorithm, the two gave chance the opportunity to bring potentially common moments from each other’s past into the present.