Cutis anserina, 2023
instalație, video, tije din lemn, nisip, dimensiuni variabile (aici, o suprafață de aprox 13 x 4 m)
Lucrarea realizată de Ciprian
Chirileanu reproduce la scară monumentală un fenomen biologic cu care corpul
uman și al unelor animale se confruntă frecvent. Se referă la firele de păr
care se îndreaptă ca reacție a pielii la temperaturi scăzute, la frică sau la
emoții. De aici și termenii sinonimi din medicină – dermatospasm, oripilație –
sau expresiile precum piele de găina, piele de gâscă, a se zbârli etc. Reacția
apare și ca simptom al sevrajului după consumul de droguri sau în cazul înecului.
La animale se manifestă pentru a-și menține căldura corpului sau pentru a înfricoșa
posibilii inamici.
Ciprian Chirileanu propune o situație ipotetică, un dermatospasm perpetuu, corespondent
al unei stări senzoriale de permanentă expectativă. Instalația, conceptuală și
minimalistă ca mijloace vizuale, ne pune în fața dilemelor lumii actuale. Ce
mecanisme trebuie să accesăm pentru a face față hiper-stimulării? Ce resurse
interioare punem în joc pentru a reveni la starea de relaxare și normalitate? - Maria Orosan Telea, curatoare.
Cutis Anserina - parte din expoziția HIPERESTEZIA al grupului Avantpost, deschisă la Bastionul Therezia Colț, Timișoara, în perioada 19 mai – 9 iulie 2023 - în contextul platformelor complementare dedicate Bienalei Art Encounters 2023. Detalii la https://avantpost.ro/project/hiperestezia/
Hiperestezia - concept general, curatoare Maria Orosan Telea
Pentru a
clarifica statutul semiotic al imaginii
reflectate, Umberto Eco definește oglinda ca pe o proteză extensivă. Un obiect
care, chiar dacă nu este o prelungire directă a corpului, potențează
capacitatea ochiului de a vedea din unghiuri inaccesibile privirii în mod
natural. La fel ca oglinda, o gamă largă de obiecte banale, care cândva în
istoria omenirii au fost invenții importante,
extind capacitățile senzoriale, uneori atât de mult încât devin proteze magnificative. „Ele fac ceva pe
care cu trupul nostru am visat probabil să facem, dar fără să fi reușit
vreodată: cum sunt telescopul, microscopul...” (Eco, Kant e l'ornitorinco, 1997).
Relația
corpului nostru cu mediul este mijlocită de simțuri. Vedem, auzim, pipăim,
gustăm, mirosim prin receptorii sistemului senzorial care mediază contactul
primar al individului cu lumea. Atâta timp cât suprafața corpului uman este în
întregimea sa un instrument al percepției tactile, în paradigma unei estetici a
tactilității, acesta ar putea să reprezinte punctul nodal al cercetărilor.
Plecând de aici se nasc, însă, o multitudine
de corelații și interdependențe, modalități prin care simțurile pot fi
raportate la biologic sau tehnologic, natural sau artificial, afectivitate sau
rațional, palpabil sau imaterial, structurat sau destructurat, static sau
mobil, etc. Lucrările vor reflecta asupra acestor tipuri de relații, imaginând
obiecte și situații care extind funcțiile senzoriale cu ajutorul noilor
tehnologii sau care folosesc aceste capacități ca sursă generativă pentru noi
expresii artistice. Simțuri potențate prin “proteze extensive ”, sau
simțuri care ajută la accesarea cunoașterii acumulate prin ceea ce Abraham Wolf
numea “technical arts” (Wolf, 1935).
Prin
urmare, expoziția Hiperestezia se
plasează la intersecția dintre cunoașterea lumii prin simțuri și cunoașterea
lumii prin artă și tehnologie. Însăși etimologia termenului (gr.hyper=mare, aisthesis=simț/senzație), care se referă la receptivitatea
exacerbată la stimuli exteriori, sugerează această convergență. Tot din
grecescul aisthesis provine și
cuvântul estetică, știința care
studiază sensibilitatea umană, așa cum a definit-o Alexander Gottlieb Baumgarten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu