Articol apărut în revista Orizont, iunie 2018, nr. 6 (1634), anul XXX, Timișoara
Umbra: dedublare și alter ego
Maria Orosan Telea
La sfârșitul anilor ’70, pe unul dintre blocurile cartierului Aleea Carpați
din Târgu Mureș existau, sub geamurile etajului IX, niște desene vizibile de la
mare distanță. Erau un soi de graffiti făcute de un adolescent care nu reușise
până în acel moment să facă studii de artă, dar a cărui pasiune pentru desen
exista de multă vreme și se manifesta în cele mai insolite moduri. La șase ani,
Ciprian Chirileanu concepuse o revistă de benzi desenate, inspirat fiind de
celebra publicație franceză Pif. După
mulți ani, revenit în orașul său natal, Timișoara, a fondat împreună cu alți
prieteni o „gazetă veselă și tristă”, Râsu’
Plânsu’, care a apărut în cinci numere în decursul anului 1990. Aici a
publicat o bună parte dintre desenele sale satirice, care i-au deschis ulterior
drumul spre creația artistică.
În urma unei temeinice pregătiri alături de mentorul său, Simion Lucaciu,
Ciprian Chirileanu a fost admis, în 1991, la Facultatea de Arte Plastice din
Timișoara, la secția de design. După trei ani, a decis să se transfere la
grafică, motiv pentru care a fost nevoit să învețe contra cronometru gravura.
Această perioadă, petrecută în atelierul Graphium alături de alți tineri
gravori coordonați de profesorul Constantin Catargiu, i-a marcat profund
evoluția artistică ulterioară. Atelierul Graphium, care exista la Timișoara
încă din 1980 era deschis în acea perioadă studenților de la arte. Aici s-a
născut pasiunea viitorului artist pentru tehnicile laborioase ale imprimării,
gravura devenind expresia plastică de bază în creația personală.
Legăturile sale cu acest atelier au început prin implicarea, în 1995, în
organizarea primului Salon Studențesc de Gravură Graphium. Ulterior, a dus mai
departe activitatea atelierului, alături de alți colegi (Sorin Dungan, Consuela
Grigorescu, Angela Horvath şi Eugen Varga) și de profesorul Constantin
Catargiu. Ciprian Chirileanu a fost cel care a avut inițiativa organizării
Bienalei Graphium, cu intenția de-a o integra într-un circuit internațional de
profil, fiind intens implicat în edițiile din 2004, 2006 și 2008.
Pe filiera desenului satiric va ajunge să se implice în organizarea
primelor ediții ale StudentFest, eveniment care, în timp, s-a dovedit a fi cel
mai important festival studențesc din România. Festivalul a debutat în 1992 și
a avut inițial doar trei secțiuni, printre care una de umor. La invitația lui
Diogenie Bihoi, Ciprian Chirileanu s-a ocupat de această secțiune, organizând o
expoziție de caricatură. Începând cu a doua ediție, a introdus secțiunea
generic denumită Arte Vizuale,
extinsă la expoziții de artă plastică – pictură, grafică, sculptură etc –,
precum și de arhitectură și design, fotografie și film. Tema ediției fiind Strada, evenimentele s-au desfășurat și
în spațiul public, prin performance-uri.
În șirul de festivaluri care a pus Timișoara pe harta artei contemporane
românești, între Stare fără titlu din
1990 și prima ediție a festivalului Zona
din 1993, a existat, așadar, și această inițiativă a lui Ciprian Chirileanu.
Implicarea sa în StudentFest a continuat nu doar ca organizator, dar și ca
artist. Astfel, pentru ediția din 1994 a realizat performance-ul intitulat Ubi
bene? Ibi patria, care venea ca o formă de protest, un comentariu satiric
la adresa derapajelor politice din România în primii ani după Revoluție.
Acțiunea a constat în spargerea cu toporul a unor butuci în fața Universității
de Vest, în cadrul evenimentului de deschidere a festivalului. Artistul urmărea
atragerea atenției asupra diferențelor dintre așteptările românilor și
realitatea cu care societatea se confrunta la momentul respectiv, o realitate
în care persistau încă multe cutume ale perioadei comuniste.
Printre temele pe care le-a abordat ca umorist, cea mai frecventă a fost
relația dintre călău și victimă. Aceasta l-a condus treptat înspre unul dintre
cele mai îndrăznețe proiecte ale sale, realizat în 1998 în colaborare cu
Penitenciarul Timișoara. A folosit ca spațiu de expunere coridoarele închisorii
și a colaborat cu un deținut pentru realizarea unui performance. Artistul, în postura de deținut, căra ghiuleaua
călăului său. La rândul său, călăul era legat de victimă cu o frânghie de
spânzurătoare. A mai prezentat tot atunci o instalație alcătuită dintr-un
cearșaf de 15 metri întins pe coridorul închisorii, având marcat locul prin
care deținuții au fost invitați să evadeze – în mod simbolic, desigur.
Realizarea de proiecte artistice în spații neconvenționale a continuat cu
expoziția din Aeroportul Timișoara și cea din Peștera Românești. Toate trei au
fost reunite într-un demers unitar, purtând titlul Incursiuni 980199, prezentat în 2002 într-o expoziție personală la
Muzeul de Artă din Timișoara. Colaborarea cu Penitenciarul a deschis drumul
unor proiecte cu o reală componentă socială. În perioada 1998 – 2002, Ciprian
Chirileanu a fost prezent în mod constant printre deținuți ca profesor în
cadrul unui cerc de pictură, în urma căruia au rezultat peste zece expoziții în
Penitenciar și în diverse spații expoziționale din oraș.
Anii 2003-2004 au fost extrem de prolifici în ceea ce privește proiectele
expoziționale personale. Ciprian Chirileanu și-a prezentat lucrările în șase
expoziții de gravură. A urmat apoi un alt moment important, în 2007, an dedicat
realizării unor monotipii experimentale, lucrate într-o tehnică originală.
Obținerea matriței unice se făcea prin captarea pe carton a urmelor lăsate de
picurii cernelii tipografice vâscoase pe suprafața apei. A rezultat astfel
seria Noduri, în care semnele grafice
sunt generate printr-un proces parțial aleator, parțial controlat.
Expunerea în spații neconvenționale în cele trei expoziții din proiectul Incursiuni 980199 i-a trezit lui Ciprian
Chirileanu apetența către realizarea de lucrări de dimensiuni mari. Apogeul l-a
reprezentat expoziția Înconjurat de iarbă,
realizată în 2009 la Galeria Helios. Încercările de a scrie literatură l-au
condus spre realizarea unei expoziții cu un accentuat caracter scenografic.
Personajele ficțiunii au fost transpuse într-o instalație ambientală, în care
pavimentul galeriei era acoperit cu un strat de gazon viu. Siluetele diafane,
realizate din măști albe și valuri de tifon, reprezentau întrupări ale unor
alter ego-uri, multiple fațete ale aceleiași entități psihologice.
Orientarea înspre instalație este vizibilă și în lucrările din ultimii ani,
realizate pentru expozițiile Unseen. Celebrating
Dada (2016), Hidden Agenda I și
II (2016) și Universallowed (2017),
ale grupului Avantpost. În fiecare dintre lucrările prezentate cu aceste ocazii
există și o componentă interactivă, publicul fiind implicat în desăvârșirea
conceptului propus de artist. Reprezentativ în acest sens rămâne proiectul
realizat pentru expoziția Universallowed,
unde artistul instalează un panou metalic pe care dispune cu ajutorul
magneților sfere fosforescente mobile. Prin interacțiunea cu sferele, oricine
își putea rearanja panoul pentru a-și crea propria constelație, vizibilă de la
distanță, prin contrastul cu zona întunecată a spațiului expozițional.
În ceea ce privește tema majoră a demersului său artistic – legată de
conceptul de umbră, așa cum apare la C.G. Jung –, aceasta s-a conturat odată cu
proiectul Incursiuni 980199. El s-a
clarificat sub îndrumarea Suzanei Fântânariu, în timpul studiilor doctorale.
Gravurile reunite sub titlul Incursiuni
interioare, realizate în 1998, reflectau prin imaginile oglindite și dublate
principiul dualității umbra-persona, enunțat de Jung. Seria de linogravuri Atracții, din 1999, se referea la
conceptul de animus-anima. Monotipiile Deschideri,
expuse în peșteră în 2001, urmăreau dualitatea lumină-întuneric. Cele două
variante ale instalației Spirite,
relizate în 2009 la Tescani și Timișoara, ambele în natură, creau un discurs în
jurul ideii de existență materială și imaterială. Același discurs al dualității
fizic-metafizic, transpus însă într-o manieră diversă, se regăsește și în seria
Căderea îngerilor (2006-2013). Prin
urmare, în arta lui Ciprian Chirileanu umbra capătă o dimensiune metaforică,
fiind reflectată în stările duale, în dedublări și alter ego-uri.
Un alt proiect definitoriu pentru modul în care Ciprian Chirileanu își
construiește discursul artistic este ...nduri
(2001). Este vorba despre o scrisoare de nouă pagini transpusă la dimensiuni
mari cu intervenții grafice asupra textului. Paginile alăturate recompun un
nume a cărui caligrafie trece dintr-o lucrare în alta. Ulterior, artistul a
expediat un tiraj al linogravurilor unor destinatari pe care i-a ales la
întâmplare, trasând pe hartă linii drepte dinspre Timișoara înspre cele patru puncte
cardinale. Au rezultat patru destinații în țări precum Franța, Norvegia,
Albania și Japonia.
În direcția explorărilor experimentale se înscrie și folosirea tifonului ca
material de suport al imprimărilor. A început să realizeze imprimări pe tifon
pentru participarea la prima ediție a Bienalei
de Gravură Experimentală, organizată la Timișoara de Ciprian Ciuclea,
începând cu 2003. Mai apoi, o altă lucrare având la bază această tehnică, Torța (2008), a fost expusă în cadrul
proiectului Xilogravură-matrice
stilistică, inițiat de Suzana Fântânariu. În 2011, a realizat lucrarea Pleoapă, pentru expoziția de comemorare
a jurnalistului Cosmin Lungu. Ea consta într-o instalație interactivă în care
publicul putea să pătrundă și care, prin folosirea tifonului, crea un
interesant joc optic.
Proiectele majore din ultimii ani au fost Plăci comemorative dedicate personalităților din Timișoara – în
calitate de vicepreședinte al UAPT – și organizarea seriei de evenimente Diplomatic Art, ambele demarate în 2014.
În ceea ce privește activitatea artistică personală, în 2017 a avut loc o
expoziție cu caracter retrospectiv, realizată în cadrul Muzeului de Artă din
Arad. Intitulată Umbra 2, aceasta a
reunit lucrări din seriile Incursiuni
980199, Înconjurat de iarbă și Căderea îngerilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu