MENTALESE (din
engleză) sau mentaleză, este limbajul gândului. Încă din naștere și fără să conștientizăm,
creierul nostru conține o combinație de simboluri și concepte ale unui limbaj
cerebral non-verbal, comparat cu sistemul de funcționare al calculatoarelor. Este
vorba de gândurile noastre înainte de a deveni un limbaj verbal – o comparație
posibilă fiind modul de comunicare al surdo-muților (care nu vorbesc o limbă anume)
sau la animale, care și ele au un sistem de gândire propriu. Ipoteza
limbajul gândului a fost analizată deja în sec XIV, și reluată apoi în anul
1975 de filosoful american Jerry Fodor cu impact în lumea cercetătorilor.
Mă bucur tare
mult de colaborarea mea cu Ionel. Nu am discutat foarte multe detalii sau, mai
bine spus, am clarificat reperele esențiale și ne-am văzut fiecare de munca
noastră, fiecare cu gândurile lui, Iris unindu-ne gândurile printr-un text
curatorial binevenit. Le mulțumesc amândurora.
Instalațiile prezintă
un pat cu somiere imprimate cu laser, locul obișnuit al relaxării unde apar
majoritatea gândurilor; un nesfârșit „câmp de gânduri grele” care te toacă, te
macină și te obsedează (99 de ciocane); un „ceas” al gândurilor (24 de
ciocane), cu gânduri care se bat cap-în-cap și din care se nasc idei – element grafic
regăsit și pe somiere; apoi cei doi stâlpi (artiștii expozanți) din care
pornesc gândurile fiecăruia, unele unindu-se, alte zburând mai departe. Și
rezultatul scurtului performance, grafica unor posibile întâlniri reale între Ciprian
și Ionel, sau ale gândurile noastre, pe durata unui an, respectând un algoritm relativ
și raportat la relația spațiu-timp.
Mentalese, insert
curatorial Iris Ordean
Prezentând rezultatele primei lor colaborări interdisciplinare sub forma
unei instalații in-situ, Ciprian Chirileanu și Ionel Mărginean au ocupat
spațiul galeriei cu obiecte, unele cu o aparentă utilitate, pe care le unește o
rețea complexă de tije, contorsionându-se, răsucindu-se și învârtindu-se în
drumul lor de la un obiect la altul, asemeni traiectoriei, aparent dezordonată,
gândurilor în mintea umană. Expoziția invită ochiul să urmărească traiectorii
și în egală măsură încurajează extinderea acestui exercițiu mental în afara spațiului
galeriei. Aceasta este o versiune dintr-o serie de situații posibile, alte
versiuni viitoare având loc în spații diferite.
La o primă lectură, instalația pare a fi o codificare vizuală a proceselor
de gândire, care leagă obiecte, evenimente, vise și experiențe din lumea
interioară a fiecărui individ. Titlul instalației în sine, Mentalese, face aluzie la o reprezentare a limbajului gândirii, sau
cel puțin la o versiune a acestuia, care „combină sisteme cognitive și
semantice și operează cu concepte și supoziții" (Asociația Americană de
Psihologie APA). Semiotica diferitelor obiecte unite cu ajutorul tijelor aduce
în prim plan o tensiune între formă și semnificație. Chirileanu și Mărginean
lucrează într-un segment foarte restrâns de materiale, pendulând între lemn și
metal, o preocupare pentru materiale și materialitate în aparentă concordanță
cu tradiția post-minimalistă. O examinare mai atentă se dezice însă de supremația
formei, dimpotrivă, punând accent pe tensiunea dintre diferitele aspecte ale
experienței umane: homo faber,
muncitorul, pragmaticul, făuritorul, și homo
oniricus, visătorul, vizionarul, creatorul. Chirileanu și Mărginean resping
orice poziționare ierarhică a vreunuia dintre cele două roluri, argumentând mai
degrabă în favoarea imposibilității existenței unuia în absența celuilalt.
În seara deschiderii, instalația va fi activată printr-un act performativ
participativ, în care Chirileanu și Mărginean vor căuta puncte de intersecție,
noduri, unde experiența trecută și dorința se întâlnesc și găsesc teren comun
pe axa spațiului și a timpului.
Mentalese, performance, video Amalia Matei
Articol din Revista Arta, nr. 64-65, 2023 (apărută în februarie 2024), semnat de Maria Orosan Telea:
Mentalese, o expoziție despre limbajul gândirii
Ciprian Chirileanu, Ionel Mărginean
Galeria Park UAP, Timișoara, 5- 14 iulie 2023
Input curatorial Iris Ordean
Mentalese reprezintă
o formă sofisticată de limbaj al gândirii, înrădăcinată în substratul
inexprimat al minții noastre. Suntem programați cu o matrice complexă de
simboluri și concepte, alcătuind un lanț cerebral non-verbal asociat cu
arhitectura procesării datelor în universul informatic. Este în esență
exprimarea profundă a gândurilor noastre înainte ca acestea să devină cuvinte
articulate. Într-o notă evoluționistă, concepția privind limbajul gândirii a
fost revigorată la mijlocul anilor ‘70 de către filosoful american Jerry Fodor,
având un impact semnificativ în comunitatea cercetătorilor.
Colaborarea dintre
Ciprian Chirileanu și Ionel Mărginean pentru proiectul „Mentalese“ este comparabilă
cu un proces de cristalizare a unor idei comune născute din necesitatea de a găsi
soluțiile interdisciplinare cele mai potrivite pentru a da formă vizuală unui
concept complicat, rar abordat în artele vizuale. Chiar dacă provin din domenii
diferite, Chirileanu și Mărginean găsesc un limbaj comun elocvent și
echilibrat.
Ciprian Chirileanu
vine în acest proiect cu bagajul său artistic anterior, din care extrage datele
necesare specifice artelor grafice, pe care
le-a practicat încă din anii ’90, pentru a rafina preocupările sale în direcția
instalațiilor in situ, tot mai prezente în
creația sa în ultimii ani. Ionel Mărginean – format ca inginer la
Universitatea Politehnică din Timișoara, dar activ și în calitate de manager
cultural – îl secondează în acest demers
prin prisma preocupărilor sale pentru experimentele legate de comportamentul materialelor
sub influența factorilor extremi, de structurile compuse și modelarea avansată.
Cei doi împânzesc
galeria cu artefacte interconectate printr-o rețea intricată de tije,
contorsionându-se, ondulându-se și interacționând de la un element la altul,
oglindind astfel parabola haotică a gândurilor în psihicul uman. Acest tip de
dispunere încurajează privitorul să urmărească traiectoriile, într-un exercițiu de reflecție activă. Ea
reprezintă o variantă dintr-o multitudine de situații posibile, anticipând
itinerarii viitoare în spații diverse.
Eliminarea exceselor formale
a fost unul dintre principiile de bază în conceperea instalației comune. Estetica
este de factură minimalistă, valorificând în același timp moștenirea solidă pe care ready- made-ul
duchampian și apoi Noul Realism francez l-au lăsat în arta contemporană. Expunerea
obiectelor recuperate, integrarea lor în sisteme conceptuale complexe, transcenderea
utilității și semnificației lor primare sunt doar câteva dintre strategiile cu
care operează Chirileanu și Mărginean. Codificarea
semnificațiilor prin folosirea unor obiecte cât se poate de palpabile și de
aderente realității cotidiene (ciocane, stâlpi de lemn, cadru de pat) a
reprezentat un alt punct esențial al întregului construct vizual.
În aceeași notă
reducționistă, diferitele grupaje de obiecte sunt unite prin intermediul
îmbinării unor tije subțiri care creează
trasee sinuoase în spațiul expozițional, ca un desen spațial ce simbolizează
fluxul gândurilor. Metafora interconexiunilor mentale se conturează treptat, pe
măsură ce publicul parcurge traseul de la pat (visarea) la aranjamentul ordonat
al ciocanelor (raționalul) și până la dispunerea circulară a acestora sub forma
unui cadran de ceas (ciclicitatea). Gândurilor plutitoare, ușoare și libere, li
se opun cele apăsătoare, condiționale și greoaie precum loviturile de ciocan.
Expoziția
funcționează și ca reflecție asupra dublei condiții a existenței umane – cea
legată de materialitate și pragmatism și cea legată de spectrul ideilor, al
gândurilor și al viselor. Codificare
vizuală a proceselor de gândire capătă astfel consistență materială și
ponderabilitate. Labirintul interior al ființei umane este bricolat din lemn și
metal, asemeni unei structuri cu funcționalități specifice.
Interacțiunea
gândurilor – idee pe care o regăsim în jocul tijelor care străbat spațiul
întâlnindu-se în anumite puncte nodale – a fost și tema performance-ului realizat de cei doi în ziua
deschiderii expoziției. Extrăgând la
întâmplare bilete care conțineau coordonatele spațio-temporale ale unor
evenimente personale și trasând vectorii acestora pe un grilaj, conform unui
algoritm prestabilit, cei doi ofereau hazardului posibilitatea de a aduce în
prezent momente potențial comune din trecutul fiecăruia.