Lucrarea reflectă o idee mai veche, apărută în timpul studenției (anii 1990), dar amânată mereu din diverse motive, nu știu de ce, de fiecare dată prioritatea era alta... Abia anul acesta am reușit s-o concretizez, timid.
Pe scurt, este vorba despre estetica blocurilor comuniste, construite între anii 1960-1990. Despre amprenta lăsată în timp de trăitorii apartamentelor, despre balcoane închise sau balcoane ticsite de obiecte depozitate, cu adaptări sau chiar transformări ale pereților exteriori, conform necesităților locatarilor pentru un trai mai bun. Sunt construcții definitorii pentru orice localitate cu dezvoltări sociale din perioada amintită mai sus, specific orașelor nu neapărat muncitorești. O estetică aparte aparține localităților mai mici - sate sau comune mai mari, orășele - cu aspirații industriale evidente.
Titlul este dat de numărul apartamentului unde am locuit/ copilărit, la numărul 37, etajul 9, într-un bloc din Aleea Carpați din Târgu Mureș - un cartier construit în 1965, la malul Mureșului. Din balconul de la apt 37 priveam natura, lunca râului și nenumărate apusuri. Și, ca o curiozitate, din acest balcon puteam pescui, nu glumesc!, cu undița direct în râu. Cu lanseta, la grund... Desigur, fără succes.
Imaginea din lucrarea expusă nu este a blocului unde am locuit. Această ediție a Salonului s-a desfășurat la Muzeul de Artă Timișoara - afișul, mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu