Textul de mai jos prezintă o scurtă istorie a celor 35 de ani de existență
a atelierului de gravură Graphium,
singurul încă funcțional din România, fiind redactat la scurt timp după
expoziția aniversară Retrospectiva
Graphium din luna noiembrie 2015. În acest atelier am activat timp de zece
ani (1998-2008), perioadă în care am inițiat și organizat primele trei ediții
ale Bienalei Internaționale de Gravură
Mică Graphium, în 2004 și 2006, și parțial în 2008. Recent, bienala a fost
reluată prin organizarea celei de-a 4-a ediții în decembrie 2017 - director
Constantin Catargiu. Mai multe informații la
...
ATELIERUL DE GRAVURĂ GRAPHIUM
La sfârșitul deceniului ‘70,
ca urmare a bunelor relații avute cu autoritățile locale, Uniunea Artiștilor
Plastici, filiala Timișoara, primește în administrare un spațiu destinat
activitățiilor artistice, un rest din vechiul zid (bastion) de apărare al cetății
demolate care, începând cu anul 1980, devine astfel sediul funcțional al ATELIERULUI DE GRAVURĂ GRAPHIUM (Calea
Aradului, nr. 1), precum și al unui mic magazin cu produse specifice artelor
plastice aparținând UAP Timișoara. Organizat pe principii stricte, conforme și
cu exigențele impuse de travaliul caracteristic, aici erau asigurate condițiile realizării principalelor tehnici
tradiționale în gravură, prin contribuția nemijlocită
a graficianului Constantin Catargiu, atelierul fiind dotat cu două prese
funcționale, una pentru tipar plan (litografie) din partea UAP Timișoara,
cealaltă pentru tipar adânc (aquaforte, aquatinta, mezzotinta, ac rece, transferate din atelierul graficienei Hildegard
Fackner Kremper, și ulterior o a treia presă pentru tipar înalt (xilogravură,
linogravură) dar nefuncțională, toate existene și astăzi. În perioada 1980-1990
primul grup de artiști gravori este alcătuit din Viorel Cosor, Arcadie Ianto,
Nora Novak, Georgeta Medinski, Lucia Moise și Constantin Catargiu, ultimul
fiind coordonatorul tinerilor graficieni-gravori aparținând Atelierului 35 – înființat
în anul 1973, ca rampă de lansare a artiștilor sub 35 de ani, ne-membri UAP
România. Prin urmare, în acest deceniu expozițiile atelierului Graphium, ca
entitate de grup, au fost realizate în cadrul Atelierului 35, dar și la Muzeul
Județean Baia Mare (1984), la Galeria Helios Timișoara (1984, 1985, 1986, 1988),
sau ca parte din amplele expoziții de grup naționale ale perioadei – expoziția
filialei Timișoara a UAP la București (1985), Saloanele
Republicane de Grafică, 1980, 1982, 1983,
1985 sau la Saloanele Anuale organizate
de UAP Timișoara, evenimente remarcate de presa de specialitate, sub semnătura criticilor
sau a cronicarilor de artă din presa scrisă și audio din acea perioadă. La expozițile
personale sau alte participări individuale la diverse manifestări artistice se
menționa apartenența la atelerul Graphium. Un prim și important reper pentru istoria
de început alatelierului Graphium îl reprezintă selectarea lucrării „Germinație
II” autor Constantin Catargiu, la Internationale
Triennale engagierter Grafik InterGrafik ’84 (Berlin, R.D. Germană)
gravorul timișorean, implicit și atelierul Graphium, alăturându-se astfel unor
nume cunoscute din grafica internațională din acea perioadă, promovați de InterGrafik:
André Fougeron, Alexander Kulisiewicz, Carlos White, Alfaro Siqueiros, Hap
Griehaber, Willi Soto și, dintre români, Marcel Chirnoagă ș. a. Lucrarea
amintită a fost tipărită în „o sută de exemplare
numerotate și semnate, spre a lua drumul R. D. Germane, dintre care unul va fi
apoi trimis, alături de alte lucrări, și la viitorul festival mondial al
tineretului și studenților de la Moscova. Pe lângă acestea, ziarul „Junge
Welt”, în tiraj de 3 milioane exemplare, va difuza grafica artistului
timișorean.” (Radu Voinea, 1984).
În anul 1990 se înființează Facultatea de Arte
Plastice (azi Facultatea de Arte și Design), în cadrul Universității de Vest
Timișoara, iar atelierul Graphium își
deschide larg porțile pentru studenții facultății, cursurile și lucrările
practice de gravură desfășurându-se până în 1998 sub directa și atenta
îndrumare a lui Constantin Catargiu, aflat în dubla sa calitate de coordonator
al atelierului dar și de profesor al instituției universitare, ceilalți membrii
retrăgîndu-se. Dinamica creativă, numărul „ucenicilor”, precum și ritmul
exemplarelor tipărite este greu de cuantificat. Cert este faptul că atelierul
de gravură Graphium a devenit în
scurt timp creuzetul emulativ al laborioaselor procedee tehnice îmbinate cu
prospețimea specific studențească, oarecum reținută, totuși. Definitorie și
totodată apogeul aceastei perioade este organizarea primei ediții (și, din
păcate, ultima) a Salonului Studențesc Bienal de Gravură Graphium în anul 1995, în
colaborare cu Facultatea de Arte Plastice Timișoara, eveniment adresat în mod special
studenților interesați de gravură de la facultățile de arte plastice din
România (București, Cluj Napoca, Iași și Timișoara), dar și din Moldova (Chișinău),
Salonul căpătând astfel o dimensiune
internațională. Expoziția a cuprins lucrări semnate de 57 de studenți și de 12
gravori profesori-invitați din cele cinci orașe universitare. Juriul a atribuit
Premiul Salonului lui Florin Hațegan (Timișoara) alături de alte cinci premii
și 16 nominalizări. Catalogul face o ”radiografiere” a gravurii
românești în cuprinsul catalogului manifestării, așa cum a fost ea
percepută în anul 1995, inclusiv din perspectiva universitară, textele fiind
semnate de Amelia Pavel (București), Vasile Radu (Cluj Napoca), Atena
Simionescu (Iași), Ileana Pintilie și Ioan Iovan (ambii din Timișoara). Componența
echipei organizatorice a Salonului
Studențesc Graphium a inclus studenții Vică Tilă Adorian (coordonator), în
prezent decanul Facultății de Artă Timișoara, Fésüs László Barna, Ortansa Ilie,
Ciprian Chirileanu, și profesorii Constantin Catargiu, Suzana Fântânariu,
Adriana Lucaciu și Marcel Breilean, toți de la Facultea de Arte Plastice din
Timișoara.
Schimbările survenite după 1989 au impus noi
reguli de supraviețuire economică inclusiv în rândul breslei artistice, la
nivel instituțional (UAP România și filialele ei) și/sau individual, iar din
vechea componență Graphium doar
Constantin Catargiu și-a asumat responsabilitățile financiare, de administrare
și de tranziție. Activitatea atelierului în perioada anilor 1998-2008 este cea mai
complexă și pe alocuri contradictorie, din multe puncte de vedere. Unul din
argumente este dispariția siguranței venită din partea autorităților, UAP România
și filialele sale pierzând periodic unele ateliere de creație, artiștii fiind obligați
să se descurce financiar pe „cont propriu”. Creațiile individuale realizate de
către gravorii care dețineau o presă în atelierul lor personal fac parte
dintr-un alt subiect de analiză a gravurii (graficii)
românești. Rațiunea atelierului Graphium este funcționarea lui ca
entitate de grup, astfel încât, odată cu anul 1998, fascinația tehnicilor gravurii a fost dusă mai departe de un nou colectiv al atelierului Graphium,
absolvenți ai facultății de arte: Ciprian Chirileanu, Sorin Dungan, Consuela
Grigorescu, Angela Horvath şi Eugen Varga, aceștia alăturându-se fostului lor
profesor Constantin Catargiu. Încă de la început, noul grup format a pus în
discuție posibilitatea continuării în diverse formule a Salonului Studențesc Bienal de Gravură Graphium (1995), însă dificultăților financiare și unele zvonuri de
desfințare, estompate și neconfirmate oficial la adresa Graphium-ului, au impus
organizarea expozițiilor de grup Graphium desfășurate la Galeria Helios din
Timișoara, în anii 1999 (Bájko Attila, Ciprian Chirileanu, Sorin Dungan, Consuela
Grigorescu, Angela Horvath, Lili Jura), 2001 (Balázs Zoltán, Ciprian
Chirileanu, Sorin Dungan, Consuela Grigorescu, Ion Gherman, Angela Horvath) și
2003 (Ciprian Chirileanu, Consuela Grigorescu, Angela Horvath, Brigita Onaca).
În plus, ca urmare a informațiilor din presă privind funcționarea atelierului
de gravură Podul din București care
au culminat cu retrocedarea clădirii către noii ei proprietari, în anul 2004, au
condus la situația în care atelierul de gravură Graphium din Timișoara să
devină singurul din România, o informație care lipsea total în prezentarea mass-media.
Imediat după recenta demarare a Bienalei
Internaționale de Gravură Experimentală în anul 2003 la Timișoara
(inițiator Ciprian Ciuclea), s-a pornit organizarea Bienalei Internaționale de
Gravură Mică Graphium în anul 2004, la inițiativa lui Ciprian
Chirileanu, cu dorința exprimată încă de la bun început de a face cunoscut publicului
larg atelierul Graphium și activitatea lui de-a lungul timpului, în aceeași
măsură cu consacrarea națională și internațională a numelui său în circuitul
marilor evenimente internaționale ale gravurii. Și într-adevăr, pentru câțiva
ani Timișoara a devenit cel mai atractiv pol al graficii și în mod special al gravurii
din România și, păstrând limitele decenței, chiar internaționale, căci totuși aici
au fost prezentate publicului două bienale internaționale de gravură aparent
total opuse prin tehnicile promovate (una tradițională, cealaltă experimentală),
dar absolut complementare, inclusiv prin alternanța lor anuală și prin excelenta
colaborarea și susținere reciprocă a celor doi ințiatori, fapt remarcat de
Ovidiu Petca în catalogul ultimei ediții al International
Mini Print Biennial – Cluj-Napoca (România). După ediția a doua din 2005, Bienala Experimentală s-a mutat la
București, iar Bienala Graphium s-a
oprit la a treia ediție, în 2008. La toate cele trei ediții ale Bienalei Graphium (2004, 2006, 2008) au
fost expuse peste 1200 de lucrări semnate de peste 400 de gravori, mulți dintre
ei recunoscuți prin actvitate și performanțe internaționale, din peste 50 de
țări, fiind organizate în total 12 expoziții internaționale, de grup sau
personale, unele în colaborare cu Institutul Francez respectiv Centrul Cultural
German, ambele din Timișoara, evenimente bine reflectate în presa locală și
națională. Beneficind de un sprijin financiar majoritar din partea Consiliului
Local Timișoara, au putut fi tipărite doar cataloagele primelor două ediții, 2004
și 2006. De asemenea, în urma selecțiilor realizate de juriile internaționale,
Marele Premiu Graphium a fost atribuit, cronologic, lui Marie Bukowski (SUA),
Martin Baeyens (Belgia), respectiv Traian Gligor (Germania), fiind nominalizați
alți 19 artiști, în total. Din echipele de organizare a celor trei ediții ale
Bienalei Graphium au făcut parte Ciprian Ciuclea, Daniela Gomboș, Angela
Horvat, Ioan Iovan, Remus Rotaru și Ioan Szekernyes, alături de Ciprian
Chirileanu, coordonator.
Începând cu anul 2008, atelierul Graphium a intrat
într-un relativ con de umbră adâncit mai târziu de criza financiară (inter)națională
și de conflictul apărut în anul 2013 între Consiliul Locat Timișoara și UAP
Timișoara, cu privire la majorarea chiriilor galeriilor de artă și al
atelierelor de creație, situație care putea avea efect imediat și ireversibil desfințarea
lor. În cele din urmă, argumentele UAP Timișoara au convins Primăria să încheie
noi contracte de comodat, atât pentru
atelierele individuale cât și pentru atelierul comun de gravură. Întâmplător
sau nu, în același an noii membri ai atelierului – Mihai Moroz (coordonator),
Dennis Popescu şi Valentin Sora – pregăteau următoarea expoziție Graphium la
Galeria Helios, cu dorința revigorării lui. În prezent, prin implicarea noului
coordonator Remus Rotaru, întregul spațiu Graphium se află în plin proces de
renovare și re-organizare, cu intenția găzduirii în viitorul apropiat a unor
evenimente internaționale dedicate gravurii.
În anul 2015 s-au împlinit 35 de ani de existență
și activitate continuă al ATELIERULUI DE GRAVURĂ GRAPHIUM la Timișoara,
singurul din România. 35 de ani marcați printr-o expoziție jubiliară la Galeria
Helios, Retrospectiva Graphium, la inițiativa
graficianului Constantin Catargiu în calitate de coordonator de proiect și Remus
Rotaru în calitate de curator al evenimentului. La vernisaj s-au înmânat
diplome și medalii, publicul fiind înconjurat de gravuri selectate din arhiva atelierului,
semnate de membrii permanenți și ai celor care au activat aici pentru o
perioadă mai scurtă de timp, o poveste ilustrativă în stampe începută de tineri
artiști aparținând de Atelier 35. Sunt 35 de ani de gravură, ca parte
integrantă și performanță în arta gravurii contemporane timișorene, naționale și
internaționale.
Notă: Pentru redactarea acestui articol s-au utilizat informații din
arhivele lui Constantin Catargiu și Ciprian Chirileanu, iar relatarea autorului
poate avea un filtru subiectiv.
(1) Radu Voinea, Un
grafician timișorean la expoziția „Intergrafik ‘84” – R. D. Germană”,
Orizont, nr. 45 (865), 9 noiembrie 1984, serie nouă, anul XXXV
Ciprian
Chirileanu
Timișoara, 21
februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu