luni, 13 august 2018

Diplomatic Art la ArteORA – Oravița


Duminică, 29 iulie 2018, ora 19.00, la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița a avut loc vernisajul expoziției internaționale Diplomatic Art. Expoziția, organizată de Asociația Diplomatic Art, face parte din programul primei ediții a Festivalului Internațional de arte (muzică, poezie și arte vizuale) ArteORA, care se va desfasura în orașele Banatului Montan Oravița, Reșița și Anina în perioada 29 iulie – 14 august. Festivalul este organizat de Asociația Culturală Kratima.





 Mai multe detalii, la

joi, 26 iulie 2018

Maria Orosan Telea - Umbra: dedublare și alter ego


Articol apărut în revista Orizont, iunie 2018, nr. 6 (1634), anul XXX, Timișoara


Umbra: dedublare și alter ego
Maria Orosan Telea

La sfârșitul anilor ’70, pe unul dintre blocurile cartierului Aleea Carpați din Târgu Mureș existau, sub geamurile etajului IX, niște desene vizibile de la mare distanță. Erau un soi de graffiti făcute de un adolescent care nu reușise până în acel moment să facă studii de artă, dar a cărui pasiune pentru desen exista de multă vreme și se manifesta în cele mai insolite moduri. La șase ani, Ciprian Chirileanu concepuse o revistă de benzi desenate, inspirat fiind de celebra publicație franceză Pif. După mulți ani, revenit în orașul său natal, Timișoara, a fondat împreună cu alți prieteni o „gazetă veselă și tristă”, Râsu’ Plânsu’, care a apărut în cinci numere în decursul anului 1990. Aici a publicat o bună parte dintre desenele sale satirice, care i-au deschis ulterior drumul spre creația artistică.
În urma unei temeinice pregătiri alături de mentorul său, Simion Lucaciu, Ciprian Chirileanu a fost admis, în 1991, la Facultatea de Arte Plastice din Timișoara, la secția de design. După trei ani, a decis să se transfere la grafică, motiv pentru care a fost nevoit să învețe contra cronometru gravura. Această perioadă, petrecută în atelierul Graphium alături de alți tineri gravori coordonați de profesorul Constantin Catargiu, i-a marcat profund evoluția artistică ulterioară. Atelierul Graphium, care exista la Timișoara încă din 1980 era deschis în acea perioadă studenților de la arte. Aici s-a născut pasiunea viitorului artist pentru tehnicile laborioase ale imprimării, gravura devenind expresia plastică de bază în creația personală.
Legăturile sale cu acest atelier au început prin implicarea, în 1995, în organizarea primului Salon Studențesc de Gravură Graphium. Ulterior, a dus mai departe activitatea atelierului, alături de alți colegi (Sorin Dungan, Consuela Grigorescu, Angela Horvath şi Eugen Varga) și de profesorul Constantin Catargiu. Ciprian Chirileanu a fost cel care a avut inițiativa organizării Bienalei Graphium, cu intenția de-a o integra într-un circuit internațional de profil, fiind intens implicat în edițiile din 2004, 2006 și 2008.
Pe filiera desenului satiric va ajunge să se implice în organizarea primelor ediții ale StudentFest, eveniment care, în timp, s-a dovedit a fi cel mai important festival studențesc din România. Festivalul a debutat în 1992 și a avut inițial doar trei secțiuni, printre care una de umor. La invitația lui Diogenie Bihoi, Ciprian Chirileanu s-a ocupat de această secțiune, organizând o expoziție de caricatură. Începând cu a doua ediție, a introdus secțiunea generic denumită Arte Vizuale, extinsă la expoziții de artă plastică – pictură, grafică, sculptură etc –, precum și de arhitectură și design, fotografie și film. Tema ediției fiind Strada, evenimentele s-au desfășurat și în spațiul public, prin performance-uri. În șirul de festivaluri care a pus Timișoara pe harta artei contemporane românești, între Stare fără titlu din 1990 și prima ediție a festivalului Zona din 1993, a existat, așadar, și această inițiativă a lui Ciprian Chirileanu.
Implicarea sa în StudentFest a continuat nu doar ca organizator, dar și ca artist. Astfel, pentru ediția din 1994 a realizat performance-ul intitulat Ubi bene? Ibi patria, care venea ca o formă de protest, un comentariu satiric la adresa derapajelor politice din România în primii ani după Revoluție. Acțiunea a constat în spargerea cu toporul a unor butuci în fața Universității de Vest, în cadrul evenimentului de deschidere a festivalului. Artistul urmărea atragerea atenției asupra diferențelor dintre așteptările românilor și realitatea cu care societatea se confrunta la momentul respectiv, o realitate în care persistau încă multe cutume ale perioadei comuniste.
Printre temele pe care le-a abordat ca umorist, cea mai frecventă a fost relația dintre călău și victimă. Aceasta l-a condus treptat înspre unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte ale sale, realizat în 1998 în colaborare cu Penitenciarul Timișoara. A folosit ca spațiu de expunere coridoarele închisorii și a colaborat cu un deținut pentru realizarea unui performance. Artistul, în postura de deținut, căra ghiuleaua călăului său. La rândul său, călăul era legat de victimă cu o frânghie de spânzurătoare. A mai prezentat tot atunci o instalație alcătuită dintr-un cearșaf de 15 metri întins pe coridorul închisorii, având marcat locul prin care deținuții au fost invitați să evadeze – în mod simbolic, desigur.
Realizarea de proiecte artistice în spații neconvenționale a continuat cu expoziția din Aeroportul Timișoara și cea din Peștera Românești. Toate trei au fost reunite într-un demers unitar, purtând titlul Incursiuni 980199, prezentat în 2002 într-o expoziție personală la Muzeul de Artă din Timișoara. Colaborarea cu Penitenciarul a deschis drumul unor proiecte cu o reală componentă socială. În perioada 1998 – 2002, Ciprian Chirileanu a fost prezent în mod constant printre deținuți ca profesor în cadrul unui cerc de pictură, în urma căruia au rezultat peste zece expoziții în Penitenciar și în diverse spații expoziționale din oraș.
Anii 2003-2004 au fost extrem de prolifici în ceea ce privește proiectele expoziționale personale. Ciprian Chirileanu și-a prezentat lucrările în șase expoziții de gravură. A urmat apoi un alt moment important, în 2007, an dedicat realizării unor monotipii experimentale, lucrate într-o tehnică originală. Obținerea matriței unice se făcea prin captarea pe carton a urmelor lăsate de picurii cernelii tipografice vâscoase pe suprafața apei. A rezultat astfel seria Noduri, în care semnele grafice sunt generate printr-un proces parțial aleator, parțial controlat.
Expunerea în spații neconvenționale în cele trei expoziții din proiectul Incursiuni 980199 i-a trezit lui Ciprian Chirileanu apetența către realizarea de lucrări de dimensiuni mari. Apogeul l-a reprezentat expoziția Înconjurat de iarbă, realizată în 2009 la Galeria Helios. Încercările de a scrie literatură l-au condus spre realizarea unei expoziții cu un accentuat caracter scenografic. Personajele ficțiunii au fost transpuse într-o instalație ambientală, în care pavimentul galeriei era acoperit cu un strat de gazon viu. Siluetele diafane, realizate din măști albe și valuri de tifon, reprezentau întrupări ale unor alter ego-uri, multiple fațete ale aceleiași entități psihologice.
Orientarea înspre instalație este vizibilă și în lucrările din ultimii ani, realizate pentru expozițiile Unseen. Celebrating Dada (2016), Hidden Agenda I și II (2016) și Universallowed (2017), ale grupului Avantpost. În fiecare dintre lucrările prezentate cu aceste ocazii există și o componentă interactivă, publicul fiind implicat în desăvârșirea conceptului propus de artist. Reprezentativ în acest sens rămâne proiectul realizat pentru expoziția Universallowed, unde artistul instalează un panou metalic pe care dispune cu ajutorul magneților sfere fosforescente mobile. Prin interacțiunea cu sferele, oricine își putea rearanja panoul pentru a-și crea propria constelație, vizibilă de la distanță, prin contrastul cu zona întunecată a spațiului expozițional.
În ceea ce privește tema majoră a demersului său artistic – legată de conceptul de umbră, așa cum apare la C.G. Jung –, aceasta s-a conturat odată cu proiectul Incursiuni 980199. El s-a clarificat sub îndrumarea Suzanei Fântânariu, în timpul studiilor doctorale. Gravurile reunite sub titlul Incursiuni interioare, realizate în 1998, reflectau prin imaginile oglindite și dublate principiul dualității umbra-persona, enunțat de Jung. Seria de linogravuri Atracții, din 1999, se referea la conceptul de animus-anima. Monotipiile Deschideri, expuse în peșteră în 2001, urmăreau dualitatea lumină-întuneric. Cele două variante ale instalației Spirite, relizate în 2009 la Tescani și Timișoara, ambele în natură, creau un discurs în jurul ideii de existență materială și imaterială. Același discurs al dualității fizic-metafizic, transpus însă într-o manieră diversă, se regăsește și în seria Căderea îngerilor (2006-2013). Prin urmare, în arta lui Ciprian Chirileanu umbra capătă o dimensiune metaforică, fiind reflectată în stările duale, în dedublări și alter ego-uri.
Un alt proiect definitoriu pentru modul în care Ciprian Chirileanu își construiește discursul artistic este ...nduri (2001). Este vorba despre o scrisoare de nouă pagini transpusă la dimensiuni mari cu intervenții grafice asupra textului. Paginile alăturate recompun un nume a cărui caligrafie trece dintr-o lucrare în alta. Ulterior, artistul a expediat un tiraj al linogravurilor unor destinatari pe care i-a ales la întâmplare, trasând pe hartă linii drepte dinspre Timișoara înspre cele patru puncte cardinale. Au rezultat patru destinații în țări precum Franța, Norvegia, Albania și Japonia.
În direcția explorărilor experimentale se înscrie și folosirea tifonului ca material de suport al imprimărilor. A început să realizeze imprimări pe tifon pentru participarea la prima ediție a Bienalei de Gravură Experimentală, organizată la Timișoara de Ciprian Ciuclea, începând cu 2003. Mai apoi, o altă lucrare având la bază această tehnică, Torța (2008), a fost expusă în cadrul proiectului Xilogravură-matrice stilistică, inițiat de Suzana Fântânariu. În 2011, a realizat lucrarea Pleoapă, pentru expoziția de comemorare a jurnalistului Cosmin Lungu. Ea consta într-o instalație interactivă în care publicul putea să pătrundă și care, prin folosirea tifonului, crea un interesant joc optic.
Proiectele majore din ultimii ani au fost Plăci comemorative dedicate personalităților din Timișoara – în calitate de vicepreședinte al UAPT – și organizarea seriei de evenimente Diplomatic Art, ambele demarate în 2014. În ceea ce privește activitatea artistică personală, în 2017 a avut loc o expoziție cu caracter retrospectiv, realizată în cadrul Muzeului de Artă din Arad. Intitulată Umbra 2, aceasta a reunit lucrări din seriile Incursiuni 980199, Înconjurat de iarbă și Căderea îngerilor.




Plăci comemorative dedicate personalităților din Timișoara


Plăci comemorative dedicate personalităților din Timișoara

Mi-a ieșit din cap includerea acestui proiect la timpul cuvenit, pe blog, deși era programat.
Poate pentru că este un proiect care ar fi trebuit demarat mai de mult timp și nu de către mine...
Poate pentru că niciuna din plăcile montate pe clădiri nu au avut parte de un protocol oficial specific dezvelirii lor, așa cum le este obiceiul...
Poate pentru că a fost în paralel cu celălalt proiect, Diplomatic Art...
Cert este că au fost câteva momente de amânări și incertitudini, independente de voința mea sau a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Timișoara, eu în calitate de vice-președinte și inițiator. Un travaliu tipic unei cezariene, de parcă fătului îi place mai mult lichidul pântecului și nu aerul vieții.
Nu știu.

În urma finanţărilor primite în anii 2013-2015 din partea Consiliului Local Timişoara, au fost realizate /montate următoarele plăci dedicate artiștilor vizuali – într-o primă fază al proiectului, acesta fiind adresat tuturor personalităților marcante care au avut legatură cu Timișoara:

1 - Karl Brocky (1807-1855) – str. Eugeniu de Savoya nr. 12 – autor Luigi Varga;
2 - Roman Cotoşman (1935-2006) – în Piaţa Unirii nr. 1 – autoare Linda Saskia Menczel;
3 - grupul de artişti (placă de grup): Corneliu Baba (1906-1997), Ludwig von Bersuder (1825-1895), András Gál (1906-1986), Ferdinand Gallas (1893-1949), Grigore Gorduz (1941-2012), Zofia Krzyźanowska (1929-2014), Julius Podlipny (1898-1991), Aurel Popp (1879-1960), András Szobotka (1916-1992), Ştefan Szöny (1913-1968) și Gheorghe Văleanu (1939-1990), artiști care au activat în atelierele de creație din imobilul de pe str. Eugeniu de Savoya la nr. 11 – autoare Linda Saskia Menczel;
4 - precum şi cea a preşedinţilor Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Timișoara – str. G. Enescu nr. 1 – autor Luigi Varga