CUTIS ANSERINA

Cutis anserina, 2023

instalație, video, tije din lemn, nisip, dimensiuni variabile (aici, o suprafață de aprox 13 x 4 m)

Lucrarea realizată de Ciprian Chirileanu reproduce la scară monumentală un fenomen biologic cu care corpul uman și al unelor animale se confruntă frecvent. Se referă la firele de păr care se îndreaptă ca reacție a pielii la temperaturi scăzute, la frică sau la emoții. De aici și termenii sinonimi din medicină – dermatospasm, oripilație – sau expresiile precum piele de găina, piele de gâscă, a se zbârli etc. Reacția apare și ca simptom al sevrajului după consumul de droguri sau în cazul înecului. La animale se manifestă pentru a-și menține căldura corpului sau pentru a înfricoșa posibilii inamici.

Ciprian Chirileanu propune o situație ipotetică, un dermatospasm perpetuu, corespondent al unei stări senzoriale de permanentă expectativă. Instalația, conceptuală și minimalistă ca mijloace vizuale, ne pune în fața dilemelor lumii actuale. Ce mecanisme trebuie să accesăm pentru a face față hiper-stimulării? Ce resurse interioare punem în joc pentru a reveni la starea de relaxare și normalitate? - Maria Orosan Telea, curatoare.

 

Cutis anserina, screenshot

Cutis anserina, video, 1' 36", 2023

...............

Cutis Anserina - parte din expoziția HIPERESTEZIA al grupului Avantpost, deschisă la Bastionul Therezia Colț, Timișoara, în perioada 19 mai – 9 iulie 2023 - în contextul platformelor complementare dedicate Bienalei Art Encounters 2023. Detalii la https://avantpost.ro/project/hiperestezia/

Hiperestezia - concept general, curatoare Maria Orosan Telea

Pentru a clarifica statutul  semiotic al imaginii reflectate, Umberto Eco definește oglinda ca pe o proteză extensivă.  Un obiect care, chiar dacă nu este o prelungire directă a corpului, potențează capacitatea ochiului de a vedea din unghiuri inaccesibile privirii în mod natural. La fel ca oglinda, o gamă largă de obiecte banale, care cândva în istoria omenirii au fost invenții importante,  extind capacitățile senzoriale, uneori atât de mult încât devin proteze magnificative. „Ele fac ceva pe care cu trupul nostru am visat probabil să facem, dar fără să fi reușit vreodată: cum sunt telescopul, microscopul...” (Eco, Kant e l'ornitorinco, 1997).

Relația corpului nostru cu mediul este mijlocită de simțuri. Vedem, auzim, pipăim, gustăm, mirosim prin receptorii sistemului senzorial care mediază contactul primar al individului cu lumea. Atâta timp cât suprafața corpului uman este în întregimea sa un instrument al percepției tactile, în paradigma unei estetici a tactilității, acesta ar putea să reprezinte punctul nodal al cercetărilor. Plecând de aici  se nasc, însă, o multitudine de corelații și interdependențe, modalități prin care simțurile pot fi raportate la biologic sau tehnologic, natural sau artificial, afectivitate sau rațional, palpabil sau imaterial, structurat sau destructurat, static sau mobil, etc. Lucrările vor reflecta asupra acestor tipuri de relații, imaginând obiecte și situații care extind funcțiile senzoriale cu ajutorul noilor tehnologii sau care folosesc aceste capacități ca sursă generativă pentru noi expresii artistice. Simțuri potențate prin “proteze extensive ”, sau simțuri care ajută la accesarea cunoașterii acumulate prin ceea ce Abraham Wolf numea “technical arts” (Wolf, 1935).

Prin urmare, expoziția Hiperestezia se plasează la intersecția dintre cunoașterea lumii prin simțuri și cunoașterea lumii prin artă și tehnologie. Însăși etimologia termenului (gr.hyper=mare, aisthesis=simț/senzație), care se referă la receptivitatea exacerbată la stimuli exteriori, sugerează această convergență. Tot din grecescul aisthesis provine și cuvântul estetică, știința care studiază sensibilitatea umană, așa cum a definit-o Alexander Gottlieb Baumgarten.