LA-LA-LA, instalație sonoră, lemn, tuburi de aluminiu, difuzoare,
dimensiuni variabile, 2024Diapazonul, inventat de muzicianul John Store în 1711 cu scopul de a acorda
instrumentele muzicale, este un mic instrument acustic în formă de U (furca)
care, odată lovit ușor, vibrează pe
frecvența de 440 Hz – reproducând nota „la” din octava 2 de la pian. Porțiunea
de mâner, foarte mică, transmite vibrația furcii pe un rezonator din lemn
(placa unei mese, spre exemplu) amplificând sunetul rezultat. Cu cât barele
sunt mai lungi, tonurile sunt mai scăzute, iar la cele cu brațele scurte,
tonurile sunt ridicate. Instalația scoate în evidență vibrațiile acustice ale
diapazonului. Din ambele brațe ale furcii, în capetele lor prelungite și
flexibile, într-unul se poate auzi sunetul lovirii diapazonului, iar la
celălalt nota la, într-o interpretare sonoră asociată cu inflexiunile de
reglare ale vocii dirijoriului înaintea interpretării compozițiilor vocale ale
corului.
///
The tuning fork, invented by the musician John Store in 1711 for the
purpose of tuning musical instruments, is a small U-shaped acoustic instrument
(fork) which, when struck gently, vibrates at a frequency of 440 Hz –
reproducing the note 'a' in octave 2 from the piano. The very small portion of
the handle transmits the vibration of the fork to a wooden resonator (a table
top, for example) amplifying the resulting sound. The longer the bars, the
lower the pitches, and with short arms, the pitches are high. The installation
brings out the acoustic vibrations of the tuning fork. From both arms of the
fork, in their extended and flexible ends, in one can be heard the sound of
striking the tuning fork, and in the other the note la, in a sound performance
associated with the tuning inflections of the conductor's voice before the
performance of the vocal compositions of the choir.
...................
TELLURIC WAVES, video,
instalație, pânză, pamânt, tije aluminiu, dimensiuni
variabile, 2024
Descoperirile zăcămintelor de minereu prin intermediul curentului electric
datează din sec XIX, un aport teoretic important fiind adus și de românul Sabba
Ștefănescu (prospecţiuni electrice în curent continuu, 1930). Sursele câmpului
electric și electromagnetic natural sunt date în principal de o pânză de curent
continuu care circulă între suprafață și fundamentul formațiunilor sedimentare,
numiți curenți telurici. Marea varietate a metodelor de prospecţiune electrică pot fi cu succes utilizate în
studiile geotehnice și hidrogeologice. În interpretarea uneia din metode folosite – efectul unui cilindru
conductor sau rezistiv asupra câmpului teluric (dr. Ing. Paul Georgescu, Prospecțiuni
electrice, 1982) – forma figurii grafice rezultate poate fi asociată vizual
cu forma unei anse, unealta căutătorului de apă, de țiței, de zăcăminte de
metale etc, folosite în radiestezie, un domeniu nerecunoscut oficial de către
știință. În instalația Telluric Waves, dispunerea circulară a anselor
respectă forma turbionară a curenților telurici, ansele fiind îndreptate către
sursa de apă din imaginea video.
///
The discoveries of ore deposits by means of electric current date back to
the 19th century, an important theoretical contribution was also made by the
Romanian Sabba Ștefănescu (electric prospecting in direct current, 1930). The
sources of the natural electric and electromagnetic field are mainly given by a
web of direct current that circulates between the surface and the foundation of
sedimentary formations, called telluric currents. The wide variety of
electrical surveying methods can be successfully used in geotechnical and
hydrogeological studies. In the interpretation of one of the methods used – the effect of a
conductive or resistive cylinder on the telluric field (Dr. Ing. Paul
Georgescu, Electrical Prospects, 1982) – the shape of the resulting
graphic figure can be visually associated with the shape of a hook, the tool of
the water, crude oil prospector , of metal deposits, etc., used in dowsing, a
field not officially recognized by science. In the Telluric Waves installation, the circular arrangement of the
loops follows the eddy shape of the telluric currents, with the loops pointing
towards the water source in the video image.
....................
Blue Bolt, detaliu
BLUE BOLT, instalație, lemn, holz-șuruburi, vopsea și lumină UV, dimensiuni
variabile, 2024
Fulgerul - unul dintre cele mai specatculoase fenomene naturale, izvor de
povești și credințe populare - este o descărcare luminoasă între norii
superiori (încărcați pozitiv) și inferiori (cu sarcini negative) la înălțimi
mari. Picăturile de umezeală se transformă în gheață, iar prin frecarea lor se
produc descărcări ale unui imens arc electric. Datorită diversității formelor
de descărcare electrică, fulgerele poartă diferite denumiri. Instalația Blue Bolt se referă la o descărcare care pornește
dintr-un nor cumulonimbus - un fulger lung și strălucitor care se termină
departe, în cerul senin și limpede din jurul furtunii. Astfel de evenimente
sunt numite șuruburi din albastru - „bolts from the blue” - un fulger
care se termină înainte de a se înfige în pământ. În engleză, expresia from
the blue, poate fi tradusă și din senin, spontan, surpriză, de nicăieri sau
de niciunde, în funcție de contextul frazei – conform conceptului general expozițional,
Unde de niciunde. În cadrul expoziției, instalația in situ
pornește din spațiul întunecat (= norul cumulonimbus) din holul liftului de la
intrare și se continuă/ se termină în spațiul vast, iluminat (= cerul senin) al
galeriei propriu-zise.
foto dreapta - Daliana Iacobescu
///
Lightning - one of the most spectacular natural phenomena, source of
stories and popular beliefs - is a light discharge between upper (positively
charged) and lower (negatively charged) clouds at high altitudes. The drops of
moisture turn into ice, and by their friction, discharges of a huge electric
arc are produced. Due to the diversity of forms of electrical discharge,
lightning bears different names. The Blue Bolt installation is about a discharge starting from a
cumulonimbus cloud - a long, bright flash of lightning that ends far away in
the clear, clear sky surrounding the storm. Such events are called bolts
from the blue - a lightning that ends before it sinks into the ground. In
English, the expression from the blue can also be translated out of the
blue, spontaneous, surprise, from nowhere or from nowhere, depending on the
context of the phrase - according to the general exhibition concept, Where from
nowhere. Within the exhibition, the in situ installation starts from
the dark space (= cumulonimbus cloud) in the entrance elevator hall and
continues/ends in the vast, illuminated space (= clear sky) of the gallery
itself.
..................
CLAPOTIS, instalație, motoraș arduino, tije lemn, pânză,
dimensiuni variabile, 2024
Tradus din franceză (= clipocitul apei, termen introdus de
fizicianul Joseph Boussinesq, în 1877), în hidrodinamică, clapotis este
o undă staționară care, lovind un mal vertical, nu se sparge și nu se
deplasează orizontal. Altfel spus, este valul (reflectat) care, după ce
se lovește de un mal sau dig abrupt, în retragrerea lui se întâlnește cu
următorul val de intrare (incident), valul rezultat oscilându-se în sus
și în jos în locul de întâlnire. El poate fi de două ori mai înalt decât valul
original - un fenomen cu un potențial periculos pentru înotători sau
ambarcațiuni mici, precum caiac sau canoe.
///
Translated from French (= splash of water, a term introduced by the
physicist Joseph Boussinesq, in 1877), in hydrodynamics, clapotis is a
stationary wave that, hitting a vertical bank, does not break and does not move
horizontally. In other words, it is the (reflected) wave which, after
striking a steep bank or breakwater, in its retreat meets the next incoming (incident)
wave, the resulting wave oscillating up and down at the meeting place. It can
be twice as high as the original wave - a potentially dangerous phenomenon for
swimmers or small craft such as kayaks or canoes.
...........................
Fizicianul american Robert Van de Graaff proiectează primul accelerator de
particule în 1929, numit generatorul Van Der Graaff, construit pe
principiul inducției electrostatice: prin frecare, sarcinile pozitive din
interiorul unei sfere metalice sunt preluate de către o altă sferă, rezultând o
descărcare electrică - un fulger în miniatură sub 10 microamperi. Prin
atingerea sferei cu mână se poate simți o mică usturimie, părul din cap se
ridică. De asemenea, se poate devia jetul de apă de la robinet, flacăra unei
lumânări, boabele de orez expandează, se sterilizează materiale alimentare etc. Civilizația actuală se bazează zilnic pe electricitate. În instalația de
față este prezentată o variantă proprie și utopică de producere a curentului
electric – o rețea de generatoare VDG, precum o uzină, prin care sferele,
interconectate prin micro-fulgere, să amplifice mărimile fizice de bază ale
curentului electric necesare pentru aprinderea unui bec, spre exemplu (0,5
amperi la un bec de 100 watt), suficient pentru a putea vedea instalația
artistică de față sau citirea acestui concept – VDG NETWORK.
///
The American physicist Robert Van de Graaff designs the first particle
accelerator in 1929, called the Van Der Graaff generator, built on the
principle of electrostatic induction: through friction, the positive charges
inside a metal sphere are picked up by another sphere, resulting in an
electrical discharge - a miniature lightning under 10 microamps. By touching
the sphere with your hand, you can feel a small sting, the hair on your head
stands up. It can also divert the water jet from the tap, the flame of a
candle, expand rice grains, sterilize food materials, etc. Today's civilization relies on electricity on a daily basis. In the present
installation, a unique and utopian version of electric current production is
presented – a network of VDG generators, like a factory, through which the
spheres, interconnected by micro-lightning, amplify the basic physical
quantities of electric current necessary to ignite a bulb, for example (0.5
amps for a 100 watt bulb), enough to be able to see the art installation in
front or read this concept – VDG NETWORK.
................
Post Apocalyptic Ruptures, detaliu
POST APOCALYPTIC RUPTURES, instalație, lemn, vopsea, dimensiuni variabile, 2024
Eludând asocierile cu literatura religioasă (creștină) despre sfârșitul
lumii, instalația urmărește estetica rupturilor din structurile naturale sau
construite. Aici nu se cunosc cauzele – de la un suflu puternic (uragan, explozii,
meteoriți), la viitura unei inundații/ tsunami, la forța unui cutremur, poate
de la o bombă pierdută dintr-un război uitat, sau... pur și simplu – însă, puterea
unei mega-unde de orice fel doboară la pământ tot ceea ce întâlnește în cale. Cert
este faptul că mecanica rupturilor reprezintă un domeniu fascinant al rezistenței
materialelor, cu impact deosebit asupra modului de re-proiectare a vieții
cotidiene. Instalația amplasată in situ, precum o cărare spre niciunde, urmărește
volumul sculptural al fisurilor, un rezultat fizic care apare în structura
materialului acolo unde nu se așteaptă nimeni, în egală măsură cu
tragismul fenomenului în sine dar și cu o estetică unică și inegalabilă a formei
rupturilor. O spontaneitate tridimensională asemeni esteticii gestualiste din expresionismul
abstract / abstracționismul liric, două curente în pictură consacrate după
1945, post Al Doilea Război Mondial.
///
Eschewing associations with religious (Christian) literature about the end
of the world, the installation pursues the aesthetics of ruptures in natural or
built structures. Here the causes are unknown - from a strong gust (hurricane,
explosions, meteorites), to the flood of a flood/tsunami, to the force of an
earthquake, perhaps from a lost bomb from a forgotten war, or... simply –
however, the power of a mega-wave of any kind knocks everything in its path to
the ground. It is certain that fracture mechanics is a fascinating field of
material resistance, with a particular impact on the way of re-designing
everyday life. The installation placed in situ, like a path to nowhere,
follows the sculptural volume of the cracks, a physical result that appears in
the structure of the material where no one expects it, equally with the
tragedy of the phenomenon itself but also with a unique and incomparable
aesthetic of the form ruptures. A three-dimensional spontaneity similar to the
gestural aesthetics of abstract expressionism / lyrical abstractionism, two
currents in painting established after 1945, post World War II.
.....