„O lume sângerie, o imagine sacrificială, o hacatombă. Asta e ce mi se pare
că văd tinerii. [...] C. Chirileanu [...], procedează prin aglutinare (de
tehnici, materiale, morfeme: ei compun imaginea unei răni egale cu fereastra
(pânzei, obiectului, instalaţiei), încât lumea contemplată, universul
vizualizat de ei par o imensă contuzie tumorală, dureroasă. Un urlet mut,
descărcat de o retorică sonoră. Un urlet înăbuşit, imobilizat într-o cămaşă de
forţă. În ipoteza mea, aceşti tineri pot fi – printr-o reductio ad absurdum –
asimilaţi flagelanţilor, secte religioase ale Evului Mediu, care [...] au
cultivat aceste ritualuri fondate pe sentimentul de imensă vinovăţie a
comunităţii, pe conştiinţa păcatelor omului şi pe asimilarea alienării,
nefericirii sociale, unei pedepse divine. Masochismul, autopuniţiunea erau
soluţia cathartică, cultivată în scopul obţinerii iertării, a mântuirii,
imitaţia Calvarului lui Isus, flagelat înainte de răstignire. [...] Nevrozele,
considerate de mulţi specialişti, în natura acestor scenarii sacrificiale, (cu
sau fără baze frudiene, dezvoltate de complexe oedipiene), sunt toate
corelative eclipsei figurii Marelui Tată, uitat de om în Cer şi compromis de
personificările lui terestre, personificări ce figurează ca autori ai
tragediilor secolului XX”.
(Coriolan Babeţi, 2009, Atelierul de
Arte Timişoara, Editura Brumar, Timişoara, pp. 487-488)
..........................................
Un comentariu mai amplu poate fi lecturat în volumul CORIOLAN BABEŢI – Timişoara tinerilor artişti. Între succesori
„infideli” şi „rebeli” în căutarea unei cauze – http://ciprianchirileanu-art.blogspot.ro/2013/12/coriolan-babeti-timisoara-tinerilor.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu